intuneric nichita

Învaţă-mă să ard întunecat

Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finish

Alergam atât de repede încât
mi-a rămas un ochi în urmă
care singur m-a văzut
cum mă subţiam, -
dungă mai întâi, linie apoi...
Nobil vid străbătând nimicul
rapidă parte neexistândă
traversând moartea.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laguna din întuneric

În întuneric este o lagună,
unde-am fugit de-acasă amândoi,
să înotăm prin visuri către lună,
să facem oază grindul dintre noi.
Ne prindem tot albastrul în privire,
din verde facem scară către Cer
din mângâiere zbor spre nemurire
şi dintr-o teamă doar un lup stingher.

În orizontul dezmierdării calde
se mistuie distanţe-n ani lumină,
şi din sărutul ce pe coapsă-ţi cade
se stinge dorul aprig, în surdină.
Închidem stresul zilelor apuse
în picurii de rouă de pe frunte,
iar vorbelor ce încă n-au fost spuse,
le facem aripi către vârf de munte.

În întuneric este o lagună,
unde fugim de-acasă, când şi când,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima...

Doamnelor şi domnilor
dacă n-o să vă supere
ce o să vă spun-
astănoapte l-am visat
pe Nichita,
mi-a vorbit în felul următor:
mă zvârlugă
de mâine o să te păzească doi îngeri;

eu încerc să "înmân"
acel mâine
cât mai încolo.

poezie clasică de Constantin Dracsin (13 decembrie 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu face minuni

Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din linişte stârneşte vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ţi dă sănătate.
Din tristeţe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
şi viaţă lumii a dat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nod 23

Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşurat
şi l-am pus într-un coş împletit, -
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări VIII

Uneori, o generalizare pripită a simţirii
de unul singur nu numai că poate să fie greşită,
dar, ce e mai rău şi cu mult mai mult decat atâta,
- poate să descarce de emoţie comunicarea.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina nervoasa

N-ai nevoie de ochi
ca sa vezi lumina nervoasa.
Nu te agata de streangul vietii,
stai bland, caci nasterea trece repede in moarte,
atata doara ca amintirea
incepe sa miroasa a hoit;-
iat tu, care tu, de fapt?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval VI

[între două verticale de întuneric
e greu
să-ţi găseşti
orizontala de lumină]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereţii vorbeau

pe la colţuri şi chicoteau
cu nesimţirea zidului
coşcovit de trecerea apei
şuşoteală pereţilor se înteţi
zgomotul luneca în unghere
şi alungau păianjenii
care şi-au ţesut pânzele
cineva vorbea cu peretele
din camera lui strâmtă
din cauza oglinzilor paralele

scările au început să discute
întâi între ele şi o făceau
fără să se ascundă în întuneric

era o clădire unde câinii
nu intrau până nu urinau
pe uşa de metal de la intrare
aşa scăpau de frică şi stres

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!