Poezii despre enigma, pagina 11
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu și inutil
Poeții mari se nasc de tineri,
Și mor în zi de sărbătoare,
Eu m-am născut cu mari rețineri,
Ofrandă clipei schimbătoare.
Dar am văzut lumina zilei,
În marțea zeului cu arme,
Cu zodiac sub semnul milei,
Nebun, trufaș, pe-auguste palme.
Și m-am trezit în paradigmă,
Printre-arhaisme și foneme,
Cu-a precursorilor enigmă,
Din forma fixă cu dileme.
Mult prea târziu și fără noimă,
Când nimeni nu mai ia aminte,
Un inflaționist prin doină,
Iubind mareea de cuvinte.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"From your Valentine"
E luna focului, lângă cămin
când stai, cu inima o floare
de gheață, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aștern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...
E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ți dă roșeața rozei fine
și-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemișcat,
de emoție transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet, ce nu ți-e sol de bine
și baftă ceri, ca-n examen,
să treci greșeli, de neiertat...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este femeia?
Multe întrebări ne frământă de ani
Unele despre viață altele despre bani
Toate au răspuns mai puțin aceia
Anume-ntrebarea: Ce este femeia?
Unii poeți zic că este o ușă
Alții că eo zeiț-o păpușă
Eu zic mult mai simplu
Pe-un ton liniar
Femeia este un pat de spital.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Casalean (18 martie 2020)
Adăugat de Mihai Casalean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăfăieții
moto: Nici un filament nu arde
Doar așa pe veresie
Azvârlind spre primărie
Vorbe proaste și bombarde
--------------
Lăfăieți de modă veche
Ce-ați luptat fără stindard,
Cântând așa după ureche
Un lăutar, n-ajunge bard!
Enigma voastră iar derută
Femeile ce merg pe dos
Provocatoare de bancrută
Și paguba ca un folos;
Închise drumurile singur
Sărmanul conte Prepeleac
Dacă nu coborâți în ringuri
Celelalte sunt un fleac!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc la două lumi
Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.
Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.
Și ce să văd?! Lumină!
[...] Citește tot
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delirul luminii... în Panteonul tăcerii
Un foc de-artificii... triumfă în suflet
Aprinde Lumina-n Panteonul Tăcerii
Și vindecă rana durerii din cuget,
Se-nalță Libertas cu sceptrul Iubirii.
Din cuiul Răbdării... absoarbe rugina,
Ridică coloane... din răni Așteptarea,
Prin grotele nopții delirează Lumina
În flacăra stinsă se-aude chemarea.
Diligent să înalțe Panteon Libertății
Pe stâncile minții Virtutea-și dorește
Fundamentul din har supus judecății,
Stingheră în sânge, pasiunea zidește.
Prin gânduri subjugă Lumina viclean
Sentimente aride în false veșmânte
Folosindu-se iarăși de Calul Troian,
Mi-atacă cetatea dorintei din minte.
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul vieții
Viața este ca o călătorie cu trenul, cu toate opririle, ocolurile și accidentele. Continuăm, ne întâlnim cu părinții și credem că vor călători întotdeauna cu noi, dar la o anumită oprire vor coborî și trebuie să ne continuăm călătoria fără ei. Dar vor fi mulți pasageri în tren, frații, verii, prietenii noștri, chiar și dragostea vieții noastre. Mulți vor ieși și vor lăsa un mare gol. Cu alții nici nu vom observa că au renunțat. Este o călătorie plină de bucurii, dureri, salutări și rămas bun.
Succesul constă în: a avea o relație bună cu toată lumea.
Marea enigmă este: nu știm niciodată la ce oprire să coborâm.
Prin urmare, trebuie să trăim, să iubim, să iertăm și să dăm mereu tot ce putem! Pentru că atunci când vine momentul în care trebuie să coborâm și locul nostru este gol, ar trebui să rămână numai gânduri frumoase despre noi și să călătorească pentru totdeauna în trenul vieții!!!
Îți doresc ca și călătoria ta să fie mai frumoasă în fiecare zi, să ai mereu dragoste, sănătate, succes și bani cu tine.
Multe mulțumiri tuturor călătorilor din trenul vieții mele!!! Oamenii puternici știu cum să-și mențină viața. Chiar și cu lacrimi în ochi, poți spune zâmbind: SUNT OK. Postez doar pentru a spune: E frumos că existați.
Adăugat de Marius Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
La spovedanie
Când eram copil
mă mai ducea mama
pe la biserică
să mă cerceteze
să scoată demonii din mine
că eram cam slobod
- Tâmpițel copil am, Maică
zicea
și-mi dădea brânci
la vreun preot cu har
să-mi citească
Și într-o zi din asta
mă-ntreabă taica popa
tam-nesam
- Da' tu, bă puță, ai să mă întrebi ceva?
Aș avea, așa, o...
Enigmă
de dezlegat, părințele, zic:
- Ce vasăzică...
[...] Citește tot
poezie de Septimiu Pan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.
Pe peretele din față,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el mă trezește
Singuratec precum luna.
Răvășit dar cu speranțe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând să-l țin în brațe
Cum vine așa dispare.
Vreau să-l prind să-l iau cu mine,
În luntrea ce mai plutește,
Dar nu pot că e vremelnic
Și din nou mă părăsește.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!