Poezii despre doua distante de o frunza, pagina 11
Două nume
La fiecare naștere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinții câte două nume
Și mai deschide moartea câte-o poartă.
La care prea flămândă își așteaptă
Pomelnicul meniul de la nuntă
Și-a doua zi mireasa-i mai deșteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.
Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puțină
Fără să știm ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evei
Toamnă lungă și ploioasă...
Numai Eva-i dezbrăcată.
Doar Adam al ei nu vine,
Frunza să mai pice-odată.
De-ar fi în ceruri toamnă
Ar știi și el, Adam
Secretul Evei sale,
Cu frunza de pe ram.
poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Cam micuță, cam negruță
Cu ochii lipiti de frunza
Doua pete maronii
Cu sclipiri de stele vii
O paleta de culori
Puse-n versuri dulci in zori
Amalgam din ganduri zeci
Prin umbritele poteci
Vin din rasarit de soare
Si merg spre apus in zare
Iubesc tot ce-mi este dat
Pastrez sufletul curat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facere
viața omului - frunza pomului
din grădina raiului
ce-ascunde în definit
taina fructului oprit
pică frunza cade omul
cruce se preface pomul
mugurele înverzește
și omul se omuiește
prin adam scăpat de teamă
femeia devine poamă
poamă-mamă mamă-poamă
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză, surată...
Frunză de toamnă chircită
Pe creangă neagră-n copac,
De ploi și vânt năucită,
Îmbracă-ți portul sărac.
Te voi culege în palmă,
Ca pe un vis obosit,
Roșul din tiv ne condamnă
Vinei că ne-am irosit.
Hai să ne-ascundem surată
Prin filele unei cărți,
Ca la un fel de serată,
Vino să tragem la sorți!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt vântul
Eu sunt vântul, tu ești frunza
Ce-a picat în calea mea,
Și acum te port pe brațe,
De-ai fi frunză, de-ai fi stea.
Ochii tăi vărsară lacrimi
Când tu te-ai desprins de ram,
Că citeam în ei tristețea,
Apoi și eu mă întristam.
Sub aripa-mi ocrotitoare
Am să te pastrez mereu,
Că-n loc de frunză, eu văd floare
Și-i pe placul sufletului meu.
Dar, curând vei înflori
Și voi simți mireasma ta,
Atunci... Eu te-așez la rever
Ca să rămâi pe veci a mea.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Deniștean (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)firesc
Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Și la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.
Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,
Nu doar toamna, ca frunzișul,
Ci și când e secerișul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza
Si imbracata-n aur si rubine, ea vremelnicia-si plange,
Cu-al ei pastel de ruginiu impodobeste panza,
Cand printre stropi de soare tainica se frange.
Purtata pe alei de doruri si de vise,
Saruta talpa mea cu-atata gingasie.
Imi reinvie vechi sperante ce pareau ucise,
Primesc noi aripi, de avant si bucurie.
Aud in suflet fosnete de Dragoste si Har,
Si picuri de iubire in inima-mi zdrobita toarna muza,
Aprind din nou al multumirii vechi si... nou altar,
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza.
Marius Alexandru
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris cu literă de moarte
Ne pironim în priviri,
Ce ating eternitatea,
Cu vârful fragilei amintiri,
Ne scriem singuri moartea.
Păstrăm distanțe negre,
Căci nu știu dacă poate,
Un alb etern să-ncerce,
S-acopere litera de moarte.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!