Poezii despre doua distante de o frunza, pagina 10
* * *
Bandajează-mi timpul
pe unul din umeri...
Toamna nu are cartușe
și nu mă poate răni,
doar să mă lase săracă
cu o frunză, două,
un copac gol
ce fluieră a pustiu.
Liniștea mea vine atunci
când streșinile sunt pline de vrăbii
iar mama mai este în poarta bătrână
și îmi face cu mâna.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza plopului
Frunza plopului, firește,
Nu se tânguie în van...
La neliniști se gândește
Și la vântul năzdrăvan.
Dacă stă ca un strejer,
Vrea să vadă main departe,
Când mai vine vânt și ger,
Pe cărări de miazănoapte...
Și se zbate ca un dor,
Argintat de vis și cale,
Ca un cântec călător,
Dinspre imnuri ancestrale...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine(va) mi-a amanetat cerul...
zărilor brodate
de poala nopților
le privesc uneori
zâmbetul foșnind
cu mâini empirice
revărsatul de zori
mângâie pronia
pământului
înspicând distanțe
sub tiara dimineților
la poarta Cuvântului
sufletul meu respiră
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pitic
Un pitic cu nasul mare
Și cu barba de un cot,
Ajutat de-al său nepot,
Mestecă-n oala cea mare.
Își ajută soțioara,
C-a alunecat pe scara
Care duce drept în vie,
Pe o frunză aurie.
Și este cam bolnăvioară,
Bea doar ceai de lăcrămioară.
Și mânuța e legată
Cu o frunză de salată.
poezie de Luiza Oana Grosu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încep frunzele să cadă
Să vezi cum frunza se-nroșește,
atunci când pui mâna pe-o frunză de tei.
Plutești, te uiți și apoi gândește,
că ar fi construită de niște zei.
Zilele trec și dragostea de natură crește,
când relația se leagă cât mai firesc
și nimeni nu poate să conteste
că e concepută de tatăl ceresc.
Vreau să văd soarele că strălucește,
cu frunzele să fim cât mai atenți,
când frunza cade și se răsucește,
purtată de vânt și de curenți.
Frumos de mână, mergem la plimbare,
iar soarele-i martor la tot ce-am vorbit,
timpul și vântul mai face-o schimbare
și vine din nou cu ceva deosebit.
poezie de Eugenia Calancea (18 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul vieții
Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îți va daruii
Ea îți da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viața ce o trăiește un om
O frunză agățată-n pom
O primăvară veselă se ivește
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzește la viață ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubești soarele si vântul zăpăcit
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada frunzei
frunză galbenă bătută de vânt și de ploi
ți-a mai rămas puterea să privești înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau să te dezmierde
frunză galbenă atinsă de ceață și brumă
toamna năruiește dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane
frunză galbenă când va fi să cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord
în nervura ta mai zvâcnește un dor
să fie blândă moartea să te ia în zbor
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză galbenă
Frunză rece, ofilită
Pe-aripă de vânt lipită,
Te chinui de-atâta amar
Să te-așterni pe trotuar,
Suspinând prin cer golită
De sevă și toamnă-orbită
Vii-n mormântul de frunziș
Legănată prin desiș
Și te-așterni domol pe față,
Galbenă și fără viață!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire de grafit
ochii mei cenușii
ca două cuvinte
două creioane rotunde
de descriu
inestetic
din amintiri de grafit
două enigme pe o carte târzie
anestezică hârtie
două puncte cardinale
mai încearcă sublim
să te învie
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadeca
Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se așterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.
Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Și caut chipul tău pe chipul altor fețe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad și eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu ești aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!
Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
[...] Citește tot
poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!