Poezii despre desert, pagina 11
Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea in reci nemarginiri
O stea in reci namarginiri
Au rasarit departe
Si, tremurand, parca s-a stins
Parc-a apus de moarte.
Oricata vreme au trecut
De-atunci si pan-acum,
Oricat viata s-a facut
Pustie, fara drum,
[Ori] cate zile-am risipit,
De n-au ramas pe sfert,
O inima care-a iubit
[Mai spera] in desert.
O inima care-a iubit
Deapururi are glas
Si daca toate au pierit,
Durerea i-au ramas.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări fără răspunsuri
sunt mii de întrebări fără răspunsuri
de ce se-ntâmplă-n lume atâtea tragedii?
de ce se ruinează vieți cu neajunsuri?
spitalele-s bolnave, de ce nu sunt remedii?
de ce mor suferinzii în singurătate?
de ce ne pleacă medicii în tări străine?
e trist și Dumnezeu într-o eternitate
înconjurată de deșert și de ruine.
neamul îmbătrânește inundat de probleme
de ce sunt guvernanții așa incompetenți?
conștiința nimicului atrage blesteme
și țara se umple cu delicvenți.
de ce oamenii îndură amar și anateme?
de ce nu-s precum îngerii-n iubire consecvenți?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se pare...
Se pare cum că Cerul
Ar fi voit cândva,
Și nouă adevărul
Din milă a ni-l da,
Și fericiți din fire,
Am zămislit și noi,
Născuți într-o gândire
Spălată de gunoi.
Însă mai mult uitasem,
Ce preț nu a avut!
Căci calea ce-o urmasem,
Demult am și pierdut!
Prea îndoită-n fire,
Nimic nu-ți este cert!
Tot cauți omenire,
Cu gândul tău deșert!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara ploile au gust amar
Vara ploile au gust amar,
Lalelele mor cu zâmbetul pe frunze
La un preț mai mic.
Îți cunosc dorințele,
Vrei mereu dragoste udă
Dar uiți să aduci norii
Și iei numele furtunii în deșert.
Te-aș putea atinge cu un mușchi
Uscat de așteptare.
Apa te sperie, nisipul te murdărește,
Bălțile cerșesc atenție.
Te stropesc cu viață
Iar tu ții gura închisă!
Dacă mâine vei căuta prognoza meteo
O să vezi că furtunile sunt
Amante înșelate
De vântul ce mereu
Te lasă cu ochii-n soare...
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un imbold
doar un imbold, prin aerul cald, coboară în cerc
și a început să plângă.
tainele desculțe se răzvrătesc;
mă caută în brațele tale și nu-s.
nu-s nici în frunzele purtate de vânt.
în dorințele și păcatele tale sunt o visare neadormită,
o dezlegare la poeme,
o fantezie în mâinile goale.
mă pot descompune pentru tine
în liniști fără coșmar,
singurătăți cu lumină,
necuprins micșorat cât o palmă.
într-un deșert absolut traversez ca o pată de umbră
dezmorțirea ta chiar și pentru o secundă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind la tine
Gândind la tine fruntea-acum mă doare.
Nu știu ce rost mai are-a mea viață
Când n-am avut o clipă de dulceață:
Amar etern și visuri peritoare!
De ce în noapte glasul tău îngheață!
Vedea-vor ochii-mi încă-o dată oare
Frumosul trup femeie zâmbitoare! -
Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe?
Tu, blond noroc al unui vis deșert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, să știi că nu te iert.
Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spuie
Și sărutându-te am să te cert
Cu dezmierdări cum n-am spus nimănuie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invenții
Invenții, o mie de nume,
deșert - o mie de glume,
ți-aduc la picioare o lume,
asta ce spune?
Timpul, ca fluviul Mekong,
trecu fără surle și gong,
treziți la țărm, lângă Styx,
destinul, o dârâ de pix.
O fi în pericol tandrețea?
Mă-ntreabă vecinul Oțetea,
frunzele sunt în pericol?
Ce secol suav și ridicol?
Nici inima nu se mai strânge,
zace-n risipă, mai plânge,
alarmele-s false, la arme,
uitați de nirvane și karme.
Ajuns-am un Diogene,
Carthagena fără de gene,
cuvintele mele sunt palme
ce-ți mângâie formele calme
poezie satirică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploua iubire
e prima oară tăcere
închis în umbra unui vis
pare că farmec se plimbă-n vitrine
liniște pierdută pe rază dansează
uimirea intoarcerii la nud
pustie în gând
ploaie repede
peste deșert înghețat
fragment din zborul sărutului nostru
electrica rimei seduce
ne fură uniți de capetele foamei de maci
martori timpurilor ce nasc
vulcani tresăririlor inegale
freamăt
trezirea dintâi și, mai mult
sărutul ce ne topește mirarea
ca o rimă de ceară
culcată pe vânt
[...] Citește tot
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!