Poezii despre desert, pagina 10
Mi-e foame
un râs forțat strâmbă în mine
credința din omul simbol
creștinătatea a reușit să impună
încă odată, inchiziția
un tun întors încă trage în propriul popor
în mileniul III
E Rusia
o caricatură explodează cu cartușe
în pieptul adevărului, la Paris
intre stânci și deșert
se naște un nou coran, în Akem
basmale negre poartă copii morți
dar încă vii
ei fac instrucție cu grenade pe piept
un nod de om lângă un ferrari
caută un muc de țigară
pe un geam scrie, haine second hand
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În continuu
Editează-ți contul
Pe facebook amice
În coordonate euforice
Nu lăsa să curgă
Pustiul printre noi
El va crea o despărțire aridă
Cum nu s-a văzut în deșert
Nu lăsa să curgă
Nici apa printre noi
Ea va crea un diluviu
Cum nu s-a mai văzut
De la potop încoace
Acum am ajuns
La limita maximă
De prieteni cât este admisibil
Nu lăsa să curgă nici
Despărțirea printre noi
Ea poate dezvolta
Un maxim de singurătate
Mustind spontan de izolare
[...] Citește tot
poezie de David Boia (19 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de trandafir
Am întâlnit acel ceva ce îmi lipsea
Am întâlnit parfumul și privirea ta
Un trandafir ce totuși nu înțeapă
Un trandafir ce în liniște așteaptă
Am întâlnit iubirea și nu știu cum să o primesc
Să te rup din liniștea ta, spune-mi cum să fac să nu greșesc
Am întâlnit privirea caldă ce așteaptă să fie mângâiată
Am aflat în tine ce nu are nicio fată
Și tu ești tot, tu ești parfumul din aerul ce îl respir
Tu ești dulceața mea din flori de trandafir
Și tu ești tot și foc și apă, tu ești ocean dar și deșert
Ești dulcea sărutare parfumată ce din străfundul inimii eu o aștept
poezie de Mircea Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergi călcând
pe bombeu un manhattanian răsărit
din oțel și beton și sticlă
în insomnia unui vapor care fluieră
după un velier tras undeva alături
de zeci de ziduri periculos de înalte
zâmbetul alb îți sare în ochi
e plasat mai sus de cravata roșie
strânsă în jurul unui guler albastru
miroase a whisky și a deșert
te aștepți să scoată un pistol
din haina care plesnește pe trup
te-ai rătăcit prin orașul fără înțeles
rescrii din mers nevolnica poezie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetire din palmă
La patruzeci de ani - în așteptare
vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi,
la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul
te-i pierde în tine - în căutare.
Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer,
vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea.
La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge
unde fără-ncetare
vei aștepta să vie la tine celălalt țărm,
jaf veșnic voindu-te pentru păsări
din cealaltă zare.
Pe șaptezeci și șapte de uliți
vei umbla desculț și cu capul gol:
ce sămânță n-a fost în deșert aruncată?
ce lumină n-a fost în zadar cântată?
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre-al tău contur...
Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul
Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.
Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul
Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?
sonet de Ionuț Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-aș îmbolnăvi de sinceritate
Cu un creion roșu, aprins, am subliniat totul
memoria să-și facă sublim datoria.
Lîngă inimă un fir perfid de idee,
singur străbate acest deșert nemilos.
Dacă m-aș îmbolnăvi de sinceritate
mi-aș umple stiloul cu lacrimi
și l-aș lăsa să facă acea dîră memorabilă
pe caietul ce îl voi arunca mîine la coș.
Comunic dintotdeauna cu voi doar prin vise.
Pot fi drept precum o lumînare
ce se deșiră încet o dată cu fumul
dar viciile mă caută mereu. Învățîndu-mă
cum să mă despart de cuvinte.
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă de smarald
pășim prin iarba de smarald timorați
cu praf de spațiu-timp pe gene rare
pe brațe cu jerbe de flori arzătoare
din locuri cu meri roditori alungați
spre tronul nopții pășim fiecare
de soarele de dimineață trădați
pe plute purtate de valuri mânați
pe-aceeași apă cu dolii domoale
o flacără-n întuneric se-aprinde
nu-i capăt de drum ci speranță și vis
fum de lemn nobil și zvon de colinde
blândețea pe căi căutăm dinadins
să fie drumuri de pace spre paradis
ori vânt ce bate-n deșert spre niciunde
sonet de Gheorghe Holobaca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intensitate
clipele străbăteau distanțe lungi
între două propoziții fierbinți,
eu rătăceam cuvintele
între două emoții,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îți înconjura încă
Luna,
și fața ei nevăzută.
gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau disperat de o pendulă
în spațiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere,
te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deșert,
într-un crepuscul,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!