Poezii despre cainile si omul, pagina 11
Sonet curat real
De ce, maestre, nu mă mir
Că omul nu-i în toate, om?
Și omul e, adesea-n pom,
De l-ar chema chiar Trandafir!
Nu vezi că veselul delir,
Băgându-și coada în atom,
Făcu măgar din om bonom,
Umor din zei de glaspapir?
Să pară-atunci un lucru nou
S-afirm că broasca este grau?
Căci de la CER primești cadou
Un fel de regulă de aur,
Anume: să te naști ca TAUR
Cu șansa de-a ajunge... BOU!
sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce peisaje, Doamne...
Doamne, ce peisaje și priveliști
Și ce raze, Doamne, și ce nori,
Cum să lași Tu omul de izbeliști,
Fără harul Tău mântuitor?!
Scoate, Doamne, de pe noi blestemul
Care l-ai scăpat involuntar,
Cum să lași Tu omul la cheremul
Unor toxici cu orgoliu nuclear?!
Cum să-l lași Tu, Doamne, iar să piară
Într-un nou potop mistuitor,
Oare iar am devenit povară
Și nu vrei să-mi fii Mântuitor?!
Oare poți să faci așa pomană
Necuratului ce vine triumfal
Cu aripi de Pershing și Satană
După sufletul meu trist și marțial?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Rondelul lui Diogene
Dacă omul e-o greșeală
Și Dumnezeu Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Țara noastră nu-i normală!
Cu o cântăreață cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...
Și să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
Diogene fără-astâmpăr
Adevărul din țicneală...
Dacă omul e-o greșeală!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem să trăim în fercire
În poliție sunt mulți
Tu nu vrei să ne asculți,
Uite așa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.
Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiția,
Să schimbăm politica.
Să fie în țară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.
Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.
poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă întrebare
Tu, care-mi vorbești doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea?
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleștar,
dar un om s-a încovoiat și a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva...
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea
Omul slab, demn de dipreț,
E așa de plângăreț,
Că durerile-și arată
Lumii, fără judecată.
Omul tare, demn de stimă,
Este cel ce n-o exprimă,
Ce găsește-n el puterea
Să ascundă-n el durerea.
Cu mult timp, mult timp în urmă,
Om ales, nu om de turmă,
Spus-a Tasso, nu-s dispute:
"Marile dureri sunt mute".
poezie de George Budoi din Durerea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de zapada
Omul de zăpadă nu știa nimic
Despre cioburile de gheață ale dimineților mele.
Eu aruncam cu bulgării zăpezilor lui,
Și-l admiram îngrijindu-și câmpurile cu bambus
Sau privind cerul culcat în poala ierbii.
Omul de zăpadă nu știa nimic,
Despre stelele care-l vorbesc printre șoapte
Și nici despre zborurile prea aproape de soare,
Ori despre inimi, în general,
El știa doar să se joace.
-You make my heart melt!
A spus ascunzându-se după soare,
ultima dată când l-am văzut.
De-atunci, beau curcubeul culoare după culoare,
Și rătacesc prin oraș, invocând o ninsoare.
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salutul cocenilor...
Și omul întunecă! Nu numai ziua...
El întunecă când cântă cocoșii inimii.
Când stau atârnate păcatele lui ca niște lilieci
pe pereții inimii lui.
Atunci întunecă omul
Când pierde tot și se regăsește pe sine
pe ziuă
când toată lumea îl vede pierdut.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cu mintea înceată
Omul cu mintea înceată
are viață minunată.
Face bine ori și cui,
rău nu face nimănui.
Cel ce repede gândește,
turuie, nu se oprește.
Consumă energie multă.
Vorbește-într-una, nu ascultă.
Mintea care se grăbește
repede se-îmbolnăvește.
De vorbit, numai vorbește.
Viața i se isprăvește.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poate face demonul
Cât poate face omul
Nu poate iubi îngerul
Cât poate iubi omul
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!