cainile si omul

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări prin care omul trece

Zâmbetul - strop de fericire.
Cântecul - dor de iubire.
Râsul - scurtă desfătare,
Plânsul - dulce alinare.
Stări prin care omul trece,
Cât timp viaţa îşi petrece.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Dumnezeu a făcut omul
iar la sfârşit (i)-a pus
două puncte
caută-Mă
după care l-a aşezat
printre ispite
şi omul a început
să-L caute
şi cu cât îl căuta mai mult
cu atât începea să vadă
până când cele două puncte
s-au făcut ochi
... într-o inimă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă poarta Raiului

Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.

Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.

Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.

Lângă pomul

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

[Complexitatea depăşeşte spiritul]

Închis în adâncul minţii mele
De probleme, griji, nevoi
Mai bine stau aici pe viaţă, decât să fiu ca voi
Avem vina în buzunare, dar pledăm nevinovaţi
Suntem experţi în a creea măşti... La asta suntem talentaţi
Ne bucurăm când lumea-i palidă, posomorâtă
Doar să râdem ştim,
Dar de fapt uităm un lucru, uităm oameni să fim

Om... Ce înseamnă oare?
E om cel ce stăpâneşte viciul?
Sau e om cel ce dă cu biciul?
E om cel ce cu greu trăieşte
Sau e om cel ce jefuieşte?

[...] Citeşte tot

poezie de Theodor Gudila
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La florăreasă

Un om intră la o florăreasă
şi alege flori
florăreasa îi împachetează florile
omul duce mâna la buzunar
să caute bani
bani ca să plătească florile
dar pe neaşteptate îşi duce mâna la inimă
mâna cu bani în ea
şi deodată cade
galben pe podea

Şi pe când el cade
banii se rostogolesc
şi buchetul cade
odată cu omul
odată cu banii
şi biata florăreasă rămâne acolo
cu banii care se rostogolesc
cu florile care se ofilesc
cu omul care moare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aştepţi cu flori
din ierni pierdute-n
nopţile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simţi vibraţia mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinşi, ce ard
pe chipul tău de gheaţă
eşti omul de zăpadă
din grădina mea.

poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul

Dumnezeu
socotea
Dumnezeu ştia la perfecţiune desenul
dar avea o fantezie cumva
să diversifice
şi a poruncit
să fie omul cu trei umeri
să aibă unde-şi pune capul
omul fără umeri şi fără
destule tălpi
apoi a mai poruncit
să fie grija
(un fel de poezie aplicată)
acum
priveşte din Înalturi şi ascultă apatic ecoul
nostalgiei dintâi -
să poruncească să fie omul doar umeri
nenumăraţi umeri?
să mai ia din versuri şi
să le mute pe verso planşei unde stă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseala

Plictiseala este lucrul inventat de om,
Când n-are preocupare simte-al ei simptom.
Chiar de e o neplăcere şi-i aduce chin,
Omul leneş o adoră, gustă-al ei pelin.
Înţeleptul, omul harnic, nu se plictisesc,
Fiecare clipă-a vieţii înmiit trăiesc.
Şi când va veni o vreme să dea socoteală,
Testamentul va fi plin de-a loră osteneală.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut, prezent, viitor

Omul tânăr, plin de viaţă
Şi cu sufletul uşor
Se uită numai în faţă,
Fiindcă are viitor.

Dar omul bătrân de zile
Care viaţa-a cunoscut
Priveşte numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.

Şi aceştia, ştie-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.

poezie de Octavian Cocoş (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!