a+urca

Nu există asemenea lucru, o viaţă. Termenul e în sine contradictoriu. Fiecare începe prin a fi mormoloc, şi urcă pe 2 scări paralele, trup şi suflet. Din întâmplare, una din scări - trupul, e continuă, şi fiecăruia îi e dat să-şi atingă marginea: moartea. Cealaltă scară se opreşte pe o anumită treaptă, între 11 şi 15 ani, şi de acolo începe să se învârtească pe loc.

Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai
Adăugat de Moa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Constantin Noica (in memoriam)

Mă simt în scrisul meu ca într-o
chilie
cuvintele ascultă toaca bătând
se strâng şi se-adună în şir de metanii
ce urcă din vale, domol, către schit.
Morminte şi flori
ici, colo o cruce
un strigăt-ecou
că urlă cuvintele-n turmă
o haită sălbatecă-lupi!
Să sfâşie tăcerea
de carne şi sânge
ce ninge cu îngeri
icoane, martiri
şi sfinţi pe statui.

poezie de Constantin St. Dogaru din Contantin Noica în amintirile şi mărturisirile unui preot ortodox (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţiunea e îndrumare spre stăpânire de sine, îndrumare spre supunerea către rânduiala morală ori îndrumare spre virtute. Prin educaţiunea raţională omul are deci să fie îndrumat, înainte de toate, spre cumpătare, spre spiritul de economie, spre clemenţă şi spre generozitate. Piscurile acestor munţi se ating greu, dar se urcă.

definiţie clasică de Ioan Slavici în Educaţiunea morală
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos e cântecul tău, Doamne

Ia-mi sufletul
şi inima
şi ochii
aţintiţi spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul îngheţat al trupului
libere să am
doar buzele
şi picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ţi le spăl în săruturi.

ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculţ
să dansez
pentru tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă de clipă

Gândul bun cu DA începe,
Energia Ei i-o dăruieşti,
O iubeşti, o preţuieşti,
Răsfăţată este, dar pricepe
Grija care o-nconjoară,
Ea te urcă, te coboară.

Iar de-i sufletul pereche,
Oferind clipă de clipă,
Răsplata de a-ţi sta de veghe
Darul ei e fără risipă,
Aură de împlinire,
Cuvânt blând rostit în şoaptă,
Har, deplină dăruire,
E un vis trecut în faptă.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de seară

Am presărat soarele
pe rana-ţi deschisă, tată,
într-o rugă de seară
şi-n limpezimea ochiului tău
mi-am oglindit faţa
pentru a defini istoria
dinspre suflet
mirosul din ţeava de puşcă
urca într-un fel de rostire
blestemată
şi strig, strig
alungându-mi teama

... se face linişte
şi sub semnul înţelepciunii
şoptesc: iubire, pace, soare.

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry le făcu semn cu ochiul, se întoarse la unchiul Vernon şi îl urmă încet, ieşind din gară. Nu avea nici un sens să-şi facă griji de pe acum, îşi spuse el, când se urcă pe bancheta din spate a maşinii unchiului Vernon. După cum spusese Hagrid, ce va fi, va fi... Şi avea să vadă ce era de făcut la momentul potrivit.

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc marea ca pe sufletul meu. Adesea chiar cred că marea este cu adevărat sufletul meu: plante ascunse cresc în ea şi urcă la suprafaţă doar în clipa înfloririi, apoi veştejindu-se, se scufundă iar; la fel, din adâncurile inimii mele se ridică minunate mănunchiuri de imagini, şi ele înmiresmează, şi ele strălucesc, şi ele iar dispar.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de lumy_elly
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să-i înţeleg pe cei care obţin performanţe în sine, performanţe simbolice, pe cei care-şi riscă viaţa pentru a ajunge într-unul din vârfurile Himalaiei, cu preţul unei suferinţe inimaginabile. Pe primul care a săvârşit un astfel de gest teribil îl înţeleg, a fost curajos. Dar ceilalţi pentru ce mai urcă? Ce vor să verifice? În folosul cui?

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina urca peste coamele munţilor ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâşiile perforate şi viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Şi acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!