+nu +mai +pune +la +suflet

Nimic

Se ia o cochilie.
Se pune în ea un suflet
sau mai multe,
apoi se închide uşa.
Se crapă ferestrele
pentru a se putea distinge
ziua de noapte.
Fiecare are voie
să se adapteze situaţiei,
nu au dreptul să (se) plângă.
Li se dau toate cuvintele
spre folosinţă...
Socializarea rămâne însă interzisă -
Ciocu' mic să nu deranjezi vecinii.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o viaţă
sau mai multe,
se taie gazul, lumina, aerul...
Se închid ferestrele

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

E noapte şi sufletul meu îngenunchează, Hristoase...
Sunt cuprinsă de dorul Tău ceresc şi
Te rog cu lacrimi în ochi, în inimă şi-n gând să mă ierţi!
Adeseori ştiu ce fac şi totuşi greşesc!...
Dă-mi bucuria iertării Tale nemăsurate
şi pune hotar păcatului hidos ce mă încolţeşte
din zorii zilei până-n întunericul cu lună.
Scaldă-mi neliniştile în potirul cu aghiazma cea de toate zilele
Şi dă-mi puterea să nu mă mai plâng
... în gând şi-n cuvânt...
... în lacrimă şi-n patimă.
Scutură-mi haina ponosită de amare înşelăciuni
Picură-mi nectarul sfinţirii şi duhul cel înnoitor în suflet.
Ruga mântuitoare pironeşte-o-n inima mea
Şi fapta bună fă-mi-o acoperământ.
Adevărul mi-l pogoară în suflet şi-n gânduri
Să pot umbla cărări luminate.
Adoarme-mi somnul muritor în hăuri
să nu mai ştiu uitarea Raiului.
Cântăreşte-mi toate ale mele şi ca un Părinte bun răsplăteşte-mă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngenunchez la crucea credinţei în Hristos

Când ochii îşi deschide copilul pe pământ
Vede cum iarba creşte în unduiri de vânt,
Simte cum cerul neted faţa îi mângâie,
Cum stelele în suflet îi pun o poezie.

Vede cum se merge, repede se zboară,
Se-noată, se transpiră, nimic nu te doboară;
Mai mult, mama e sprijin, te creşte, te adoră,
Ajungi să crezi în timp că ţi-i bună soră

Şi frate-ţi este tata, bunicii sunt la fel –
Stejarul bunăstării, sunt sprijin şi sunt ţel;
Simţi şcoala că-i minune în totul ce cunoşti,
Înveţi şi dai din coate să nu fii printre proşti.

Ajungi să fii profesor, doctor sau actor,
De frunte muncitor sau ţăran pe ogor,
Vrei să fii fără pete, curat, fără păcate,
Viaţa-i însă strâmbă, ea nu face dreptate.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt înainte (poezie pentru copii)

O carte de poezie
S-o citeşti şi să tot fie,
Poezia-i sărbătoare
Are curcubeu culoare.

Bucuria de copii
Are multe poezii:
Unde îi copilărie
Vei găsi şi poezie.

Pentru copii, e sărbătoare
Este lumii încântare,
Toată lumea-lumea vie
Are-n ea copilărie.

Le-am scris astăzi la copii
Un buchet de poezii:
Poeziile sunt mici
Cu... căţei, şi cu pisici.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt fulgi de zăpadă

şi viaţa asta e o iarnă continuă cu mici variaţiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguieşte mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt şi zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deşert

am obosit să tot număr câţi fulgi de nea vin şi câţi au plecat
văd goluri greu de suportat şi nămeţi de nesimţire
iar prostia îşi strânge resemnată armatele la rigola istoriei

jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deşert şi am pierdut lacrimi fără număr
şi- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei

oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătăţii strâns în suflet
îi vezi purtaţi de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
şi te întrebi de unde atâta tărie şi cum de nu li se pierd visele

să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-şi poarte singuri de grijă
la recensăminte vor şti să se adune şi să se scadă din taxe
şi cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această Nova Terra

Dacă ţi se va face cu totul şi cu totul dor de mine,
mai întâi trasează-mi cu un marker un chenar pe suflet,
ca la matematică desenează două mulţimi,
mulţimea tuturor lucrurilor care mă alcătuiesc pe mine, intersectată cu mulţimea lucrurilor care te alcătuiesc pe tine.
Haşurează cu roşu această Nova Terra,
zbătându-se-n aer un gând de iubire,
aici îmi vei construi casa,
pereţii- văruiţi cu alb,
să putem vedea cum dansează iluziile până la epuizare,
atârnată de tavan o speranţă,
doar-doar vom întrezări limanul.
Nu-ţi mai ţine capul în mâini,
parcă te ştiu din istoria pământului,
eu nu voi pune inelarul la gură, nu mă simt stingherită,
cu aceeaşi gingăşie cu care te spăl pe gânduri îţi voi adormi pântecul,
cu aceleaşi degete cu care răsfoiesc biblia îţi voi căuta prin gânduri,
gura care rosteşte rugăciuni va fi totuna cu gura care zideşte viaţă nouă în betonul armat al noilor vise.
Poţi s-aduci liniştea înregistrată pe-o placă de patefon,
s-o ascultăm ca pe o muzică înceată,
s-aduci orice... vei putea,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă din timpul tău

Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primeşte-le la sânul tău
aşa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfinţit cu-n nor

Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
şi cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Rugineşte timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să ştii!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci străluceşte
nu cerşi chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor

aşeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere să scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simţi de vrei!

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-oi pleca

Desculţă am încercat să trec o punte
Spre altă lume, plină de speranţă;
Ca-n rătăcirile de o clipă... unde,
Mă-mpingea dorul ce-l căutam de-o viaţă!

Să te seduc în vis... mai pot eu oare?
Când inima-ţi bogată mângâind
Mă strigă... şi tot ce am şi tot ce doare,
Îţi dărui ţie când te-aştept plângând?

De n-aş visa acum că mă cuprinzi,
De n-aş trăi cu tine necuprinsul...
Aş suferi! m-aş depărta cu paşii şovăinzi
Şi aş împrumuta iubirilor doar visul...

Dac-aş pleca, ţi-aş modela pe mână
Inima mea, cu chipul de vioară
Să-ţi cânte iubirea mea pe strună...
Să simţi că ochii mei mai lăcrimară.

[...] Citeşte tot

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, îngerul iubirii

Să nu te laşi înfrântă, piedici, ţi s-or pune,
Vremuri cu furtuni ţi-or da plânsul de zee,
Vise de s-or frânge, greu de te-o răpune,
Te ridic-arzând, să luminezi, Femeie!

Te-aprinde ca steaua, pe cerul nopţii grele!
De-atingi vămi de sânge, nu muşca de jos,
Caută-ţi, iar, locul, regină printre stele,
Vei radia candoare, cu chipul tău, frumos.

Rămai ce eşti femeie, izvor de vis, idee,
Un postum te-ai născut, în scrisuri aurite,
O muză pentru pictori, poeţilor eşti cheie!
Tu reînvii, mereu, simţiri, ce-s adormite,

Eşti ploaia de petale, gând cuprins de focul
Iubirilor eterne, icoană-n legământuri,
Eşti aură-n sfinţire, ‘n altare îţi ai locul,
Născută-n rai de suflet, zbucium lin, de fluturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mare-i Dumnezeu

Mai mare-i Dumnezeu decât îngrijorarea
De ce ne-ngrijorăm? Se pune întrebarea
Când intervine El fug diavolii-n pustie
S-avem în suflet pace, să bem din Apa Vie.

Mai mare-i Dumnezeu decât probleme grele
De-aceea, El, necazuri e-n stare să le spele
El face să răsară Lumină-n fiinţa noastră
Spre a putea vedea splendoare într-o glastră.

Privim la uriaşi cu gând că ne-or învinge?
De stăm lângă Păstor tăria nu se stinge
Sublima Lui veghere încredere formează
Să ştim că la Stăpân găsim deplină pază.

Fiind de partea noastră Stăpânul îndurării
Nicicând nu vom uita mesajele chemării
Şi-n grele suferinţe privi-vom spre răsplată
Şi optimişti vom trece prin starea complicată.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!