Poezii despre nu mai pune la suflet, pagina 10
De moș Nicolae
Mi-am pus ghetuțele în prag
În așteptarea moșului cel drag
Și anul ăsta, chiar de-am fost cuminte
Moșul meu va veni ca înainte
Și îmi va pune în ghetuțe, iar,
Dulciuri, așa, ca-n fiecare an.
Și chiar și-o nuielușe buclucașă,
Care să-mi fie, la năzbâtii, nașă.
El, toată noaptea știu c-a alergat,
La porți închise poate a strigat.
Dar eu, că a venit, îi mulțumesc
Cu fapte bune am să-l răsplătesc.
Cu o poveste, ori o poezie,
Un brad, sau o steluță de hârtie...
Sunt un copil și dacă a venit,
E fiindcă viața toată l-am iubit.
Mai sunt copii săraci, bolnavi și goi...
El vine și la ei ca și la noi.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre răsplată
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Piua novăcească
A fost odată...
Jos în vale la Novaci
Piua lui moș Ion e vraci.
Nu stă locului, de loc
Prin sălbaticul Gilort.
Apa lui se zbate tare
Spumegă de nerăbdare
Și cu ură răbufnește...
Roata pivei învârtește.
Și vine, vine cu furie
În cupele-i cătrănie
Cu iuțeală o învârtește
Și la viață o trezește.
Badea, harnic pune mâna
Când pe bardă, când pe pene,
Și tot răscolește întruna
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre simțuri, poezii despre sfârșit, poezii despre mâini, poezii despre iarnă sau poezii despre hărnicie
Poluare
Poluare în suflet și-n aerul respirat,
E mult fum, cuvinte greu de digerat,
Prea mult zgomot și decibeli pe metrul pătrat.
Sufletul se află într-o stare de exploatare,
Înecat în noroi și toxicitate,
Se afundă tot mai mult
și... moare.
Ar trebui să punem filtru pe suflet,
Să cearnă nisipul ce s-a așternut
De la ultima luptă
Dintre rațiune și inimă.
Îl otrăvim cu cuvinte,
Apoi ne întrebăm de ce nu mai simte.
Asfixiat,
într-o permanentă stare de regenerare,
Mulți privesc,
El se sufocă de atâta nepăsare.
Respiră o atmosferă încărcată,
Vorbe ce se-mbibă în suflet,
Ca o pată de cerneală.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fum
- poezii despre cuvinte
- poezii despre salvare
- poezii despre poluare
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
Negație
Nu te mai vreau, nu te mai cred, nu te mai iert
Mi-ai străpuns inima cu arcusul de vioară
Si dacă te iert sufletul este inert
Cu o notă gravă apoi mi-ai cerut iertare iară
Cerul de-ar coborâ si mi-ar da putere
Toată ție ți-o voi da spălate pe cap
Sufletul eu mi-l voi da să-l urce la stele
Poți usca iubirea ta pune o în proțap
M-as ruga ca să mă ia, ca să uit de rele
Ieri am fost fericită, copilul si-a unit iubirea
Inima imi suferă cumplit de toate cele
Azi suflet mare durere, fratele aflam si-a găsit sfarsirea
Of, Doamne, cât mai pot îndura, ai grije de inima mea
Sufletul rupt în frimuturi amare lacrimi picături
Cei dragi se duc singură rămân in rece nea
Incerc să lipesc frânturi împrăștiate ascuțite cioburi
Dar sânge-mi curge din inima rănită
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iertare, poezii despre vioară, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre inimă sau poezii despre fericire
Prietenie
(unui om cu suflet nobil)
De sufletul tău cald și liniștit
Azi prietenia m-a unit,
Eu te iubesc până la infinit.
Lui Dumnezeu îi mulțumesc
Că-n drumul vieții mi te-a scos.
Tu, înger blând cu chip frumos,
Tu om atâta de cinstit
Ce sufletul la oameni ți-l deschizi,
Dar viața asta nu e o întâmplare,
La toți oamenii le dai crezare,
Le-ai pune chiar și lumea la picioare,
Cu sufletul tău cel bun și mare.
Sunt puțini in asta lume
Oameni cu suflet căa tine,
Ai privire dulce și suavă,
Ai fost și vei rămâne un om de treabă,
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre plată, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție sau poezii despre versuri
Eșarfa rubinie
Eșarfa rubinie de peste drum mă absoarbe,
Privești persoana și nu vezi eșarfa,
Ce este bun într-un om? O grădină.
Mase, mese, messa de dimineață.
Vrei viitor sau prăjitor? Sau Vrăjitor?
Confucius, adesea mă gândesc cu jale.
Ce ne-am face fără cuvinte? Punct.
Urmașilor ce le lași? O peșteră?
O amărâtă turturea? Vorbeam degeaba,
Dă-i cu roaba. Lasă zburătorul, n-are el motorul.
Cine bea din Dâmbovița, nu cunoaște șlibovița.
Lumea se-mparte în boi și viței, asta mi-a spus însuși Corneille.
Noi mergem ce mergem, unde-i eșarfa?
Pe o stâncă neagră, gata să se spargă.
Spui ce spui, dar tristă-i lumea, ca după chef.
A pune lucruri în rondel, dar pierde părul că nu-i chel.
Cheia a inspirat cea mai frumoasă romanță- dar lacătul?
Din ceas dedus mai bea un must.
"Dimineața își freacă sânii tari de fereastră".
Înger boschetar, suflet de amnar.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre viitor, poezii despre tinerețe, poezii despre sâni, poezii despre superlative, poezii despre stânci sau poezii despre speologie
De ziua poeziei
De ziua ta, IUBITĂ POEZIE,
mă-nchin, cu mulțumire, că exist!
Ador minunile ce-n frenezie
tu ni le scoți din lacrimi și din vis.
Fără de tine, lume-ar fi săracă
și vitregită-n inimă ar fi.
Pe suflet, s-ar așterne promoroacă,
de n-am citi și-am scrie poezii.
Cu fiecare vers ce ne răsare,
sporim comoar-adusă din Divin,
iar fiecare strofă-i ca o floare,
ce-mbată cu al ei parfum sublim.
Din zâmbete, uitare si destin
ne țesem poezia fiecare
și fiecare ne dorim să știm
ce vom găsi dup-a noastră "plecare".
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet sau poezii despre uitare
Paștele trandafirilor
Din credință-mi scriu Iubirea
pe o fantă de lumină
adorându-Ți mângâierea,
mâinii Tale ce-i divină.
Pictograme, stinse-n valuri
țes secundele-n ferestre,
unduite-n idealuri
rătăcite-ntre rupestre.
În chemări, duse departe,
o nespusă rugăciune
vorba-mi dulce ar vrea să poarte
de-ar putea, doar al Tău nume.
Clipa-mi pârguie privirea,
și-mi botează roua-n flori
invocând, că nemurirea,
paradox e-n scăldători.
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre religie sau poezii despre paradox
Puterea
Puterea este freamătul, necontenit, din fiecare suflet,
Ce poate scoate, și din lacrimi, un neașteptat zâmbet,
Ea poate să aducă în noapte dimineți și răsăritul în apus
Chiar și-atunci când nu mai crezi în ea, are ceva de spus.
Puterea se-nfiripă din gerul crunt și albul nins al iernii
Și, fără să prinzi de veste, îi redă verdele crud poienii,
Pe locul, pustiit de singurătate și durere, pune câte-un vis,
Într-o clipă, acest loc trist, devine un micuț colț de paradis.
Putere se zâmislește-n noi și curge în murmur de izvoare,
Ea lasă, pe unde trece, splendoare și-un parfum de floare,
Chiar dacă tu o împarți, în jurul tău, în mii de bucățele,
Ea crește-n suflet din ce în ce mai mult, niciodată nu piere.
Puterea e flacăra ce aprinde-n noi dorința de a fi învingător,
Ea își croiește singură calea, nu cere și nu așteptă ajutor,
Ne apără și ne înnobilează viața, o îmbracă în bine și frumos,
Să crezi în puterea ta, s-o folosești cu rost, omule credincios!
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre victorie, poezii despre verde, poezii despre tristețe sau poezii despre singurătate
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcerea e de aur, poezii despre relativitate sau poezii despre rai