intuneric nichita

Când ai fost

nu-ţi spun
că-n vis scriu cu tine cuvinte

pentru prima oară
pe pagina unui gând, am scris
începutul
pe altă pagină am scris
sărutul
iar apoi, toate gândurile au devenit pagini

numai cu tine

nu-ţi spun
că-n dimineţi, pun fiecare pagină de vis
pe perna cealaltă
încă urma somnului tău a rămas
sunt fericit
respir visele tale, când ai fost

nu-ţi spun

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuri natale...

Prin umbra răchiţilor vechi,
În farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.

Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuţe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Şi parcă fantome sunt toate.

Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Şi-mi apare al vieţii tumult.

De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu ştii că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Passer mortuus est

Moartea devorează toate lucrurile frumoase;
Lesbia şi vrabia ei în loc delicii să deguste
Împart acelaşi întuneric – în aceste zile
Toate paturile-s înguste.

Uitată, aşa cum o ploaie de demult se usucă-ntr-o agapă –
Şi ea uitată – cum, cândva nerăbdătoare,
Fluturând, e uitată-o mână mică –
Rămasă doar o mută adnotare.

La urma urmei, dragul meu, care nu-mi mai eşti drag,
Dar pe care te-am alintat – în alt anotimp şi în altă poveste –
Ar trebui să spunem că ceea ce-a fost n-a fost iubire,
Acum când iubirea nu mai este?

** Preluarea titlului unei poezii a lui Catullus, " Passer mortuus est "

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel

poartă de zăgazuri la orizont
între cer şi pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit

şatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre şi fantome spre cer
iar piticul stă în căruţă povestind

mă strecor şi ajung acolo unde...
am văzut sclipirea şi iubirea
irişii tăi punând
lumina pe ziduri dansând

şoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună şi nu răsună
în valea înnegurată fără şoapte

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blind date

Cuminţenia pământului te aşteaptă la masa tăcerii
Nicio discuţie nu e mai aprinsă ca cea din priviri, scurtcircuitata de intemperiile vieţii
Inima mea bătrână, cu sincope, bate încă
Cei doi irişi se golesc de apa sărat - amară
O lacrimă uitată pe - o geană
Trag oblonul pleoapei peste o amintire
Întuneric, pâlpâire.
Zbor, gândul îmi odihnesc pe pufosul nor
Viaţa se varsă intre cele doua ferestre, ca sufletul dimineţii
Nu căuta droguri în America,
Speranţa îţi este întotdeauna la îndemână!
Hai sa ne întâlnim, ca să ne vorbim!
Cea mai plăcută conversaţie are loc în tăcere, doar din priviri
Sunt dispusă întotdeauna să iert mâinile ocupate, nu şi o absenta conversaţie!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt destin

Pierdut în noaptea înstelată,
Paşesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.

Se pierde Terra-n întuneric,
Şi tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor şi sferic,
Care apoi de-antreg dispare.

Şi nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Şi linişte nemărginită.

Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Şi nu mi s-o mai şti de nume
În veşnica imensitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (11 decembrie 2008)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

Plouă urgia lumii cenuşii
Blestemându-şi pe-ai ei copii
Se cutremură pământul rănit,
Doar el ştie cât te-am iubit.

Universuri cad şi mor ţipând
Prăbuşind în trupul meu plângând
Întuneric viu şi tremurător,
Simt acum clipa când mor.

Viaţa e dulce şi mişcătoare
Moartea-i amară şi stătătoare,
De mine nu mai vreau să vorbesc,
Ci aştept clipa când am să te întâlnesc.

Te-am pierdut odată demult
La sfârşit de lume cu-al ei tumult
Dimineaţa însă vine strălucind
Izgonind noaptea, cu lumină nimicind.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi gânduri

Întunericul sufletului, răsfrânge în juru-mi întuneric,
Ziua e neagră, noaptea-I neagră, lumea-I neagră, iarba-I neagră, viaţa-I neagră,
Pentru mine demult s-a spulberat şi scruul visurilor mele.
Gânduri şi gânduri se iau la trântă şi-mi fură liniştea şi somnul.
Îmi fură tihna şi odihna.
Dar iată ă în negura vieţii mele apare o luminiţă ce mă-nfioară.
O, biată luminiţă,
Te vei duce şi tu pentru a face şi mai amară rămmăşiţa zilelor mele,
Te-ai hrănit cu himere,
Ai iubit în disperare cerul şi marea,
Fără să priveşti în jurul tău pe pământ.
Iată-te singur, singur.
E toamnă, toamnă, aproape iarnă.
Deschide ochii mari, trezeşte-te şi privşte altfel!

poezie de Lia Maria Gaşpar din Gânduri şi gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Viermele luminii roade, roade talpa lumii,
întuneric, umbre hămesit deşiră.
Atârnă pretutindeni imense zdrenţe negre,
încât pare că moartea ne flutură sardonic steaguri
de hău şi nefiinţă.
Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
singuri, înspăimântor de singuri,
cu obscură teamă-n suflet,
strigătul nostru de disperare este strigătul mut al lui Munch.
Strecurându-ne printre înşelătoarele goluri ale existenţei
- oglinzi deformatoare, multiplicate la infinit,
lacrima ne pare ocean amar
ce ne sufocă, ne înghite.

Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
ca o mască
insinuată profund în firea noastră,
orbecăim prin somnul lumii,
şi nu vedem cum,
din crisalida de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele încep

să se deşire şi să se târască
pe luciul apei
râul a scăpat de întuneric
şi o să vad animalele din jur
va trebui să stau neclintit
ca un guru
va trebui să nesocotesc cârceii
şi frigul nepăsător
trebuie să respir încet
foarte încet şi fără zgomot
pentru ca respiraţia să nu-mi tulbure
apa care a ajuns la bărbie
trebuie să stau nepăsător
la tot ce este târâtor prin mâlul
din jurul meu şi nu am voie
să adorm deloc
o să văd lucruri înspăimântătoare
şi umbre care vor sări din copac
în copac sprintene
dacă o să văd lupii ridicându-se

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!