divina

Noaptea de mai

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Ciudată faptură!
Alteori îmi deschisese fereastra cerească,
Furasem un ceas şi-o faţă de masă
Cu brocart albăstrui si stele mărunte,
Mâncasem pe lună, o rugasem să-mi cânte
Ploaia-aria divină;
Cântasem, râsesem, ne ţinusem de mână.

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Si zorii tăcură!
Alteori ne-ntrecusem cu zorii de ziuă,
Alungasem cocoşii, bătusem timpul în piuă,
Speriasem soarele, lovind din două sandale,
Adunasem roua în două pocale
Sub zare;
Lăsasem ziua să zboare.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou de Ziua Ta

Un cadou de Ziua Ta,
Când lunecă zarea-n lumină,
Ţi se cuvine ţie, floare,
O metaforă divină.

Tu eşti visul meu de viaţă,
Tu eşti roua fericirii,
Tu eşti focul ce aprinde
Rugul aprig de iubire.

Tu eşti urma din cărare
Care vine către mine,
Tu eşti gândul care-nalţă
Bucuria din suspine.

Tu eşti cerul plin de stele,
Eşti şi marea frământată
În fermentul care-aduce
Zbor de inimă curată.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intuiţia divină, care priveşte toate nu tulbură calitatea lucrurilor prezente în faţa sa, dar viitoare sub perspectiva timpului;de unde rezultă că nu e un amestec de presupuneri şi o ştiinţă bazată pe faptul de a cunoaşte ce se va întâmpla şi de a şti ce poate fi lipsit de necesitatea de a exista. Se vor produce deci fără îndoială toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaşte mai înainte că vor exista, dar unele din ele pornesc din liberul arbitru, şi, deşi se produc, prin aceasta nu-şi pierd natura proprie, graţie careia înainte de a se produce ar fi putut şi să nu se producă. Aceste fapte în momentul în care se petrec, nu pot să nu se petreacă, dar dintre ele totuşi, unul chiar înainte de a se produce era necesar să se producă, celălalt însă nu se prezenta cu acest caracter de necesitate.

citat clasic din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunchii frământă

lutul după rugăciune
capul stă plecat gândind
la cel care a înviat
călcând pe moarte
cuvintele prind aripi şi
se-nalţă la cer
ochii se ridică la zenit
simte lutul cum intră în oase
umezeala vine din pământ
parcă vede un bătrân cu toiag
palmele transpiră-n rugăciune
se simte tras în adâncuri
tatăl nostru plânge
cu lacrimi grele
cu lacrimi de sânge

genunchii frământă lutul
încet încet încet
cu pioşenia care vine
ca o pată de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florenţa e liberă

stătea o nălucă fără permis de tre
cere pe ponte vecchio
se ridicase de
asupra oraşului eliberat
de familia
medici ştia că e infernul
scris de dante printre portocali
sau
măslini - ştia de purgatoriu -
decolând pe un pegas sau un ducati
îi prevede moartea lui machiavelli
năluca e cu
prinsă de o spaimă
primeşte ajutorul lui virgiliu
poetul din divina comedie
e ghidul spiritual
fac checking pe ponte vecchio
poetul e nălucă şi năluca e poetul
fac un film documentar
ultimul medici alungat fuge

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi pierd uneori?

De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?

De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti, Poezie!

Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,
Ai adunat frumosul în cuvânt,
Eşti dorul întrupat din nemurire,
Unirea dintre stele şi pământ.

Credinţă eşti pentru oricare suflet
Ce năzuieşte către absolut,
Îngemănezi dorinţă, plâns şi zâmbet,
Prin tine, infinitul s-a născut.

Ne porţi ades prin locuri legendare,
Ne contopeşti cu falnicii eroi,
Călătorind prin lumi imaginare.
Visând, ne-aduci trecutul înapoi.

Eşti mângâierea grelelor momente,
Eşti bucuria dragostei de ţară,
Eşti versul conjugat în sentimente,
Eşti sufletul vibrând a primăvară.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai avut, vreodată, impresia că poţi realiza într-un domeniu, ceva ce nimeni nu a reuşit vreodată? Acela este şutul în fund, pe care Sufletul tău ţi-l oferă pentru a te împinge spre starea naturală: fericirea, armonia, bucuria. Sufletul face asta, deoarece vrea ca mintea conştientă să se alinieze cu Ceea Ce Eşti TU Cu Adevărat. Prin comunicările interioare, Sufletul vrea să-ţi ofere conştientă, către Pace şi Lumină. Prin această carte, Sufletul vrea să-ţi transmită un mesaj. Acesta este: "Trăieşte prin Mine!" Fă din viaţa ta, o continuă Distracţie Divină! Dacă-ţi determini mintea să accepte ceva înălţător, vei trăi automat, experienţele aferente noii tale credinţe.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Talentul de a trăi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeluişte şi albastrul

Suflet de cer se închină
Jeluind codrului rană
Rămas fără rădăcină
În lacrimi fără tihnă

Într-un bătrân copac
Ajuns la sicriu capac...
Chinuind pe cel prea sărac
Ce pluteşte în catafalc.

Vândut cu josnicie hâdă
Cu mir măsluit în noroaie
Să divină şi îndoaie!
Ţării tânără-i mladă...

Cu vocea tristă-n baladă
Fugind de tina-n cavalcadă...
Ce-ntunecă totu-n zare
Zvârliţi peste hotare!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum recunoşti un miliardar cu o amantă mult mai tânără chiar decât copiii lui (pamflet)

Ea-i săracă, fără bani
Şi-are douăzeci de ani;
El e putred de bogat,
Da-i bătrân, burtos, guşat.

Ea-i frumoasă, e divină,
El ‒ cu ochi ca de porcină,
Foarte gras, obez, borât
Şi ca dracu' de urât.

Ea-i subţire, balerină,
El e-un munte de slănină;
Ea-i o Venus, Afrodita,
El ‒ Silen, grotesc ca vita.

Ea ‒ mişcare de felină,
El ‒ greoi ca o bovină
Ce e pusă la-ngrăşat ‒
Şi nu prea mai e "bărbat".

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (16 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!