intuneric nichita

"Liftul spre cer"...

"Liftul spre cer",
Al cărui proprietar
Este poetul Marin Ifrim
Are o mie de etaje.

La parter
Sunt cuvintele poetului
În gura oamenilor de rând.

La etajul 1
Sunt cuvintele "prietenilor"
În piele şi oase.

La al miilea etaj
Sunt cuvintele politicienilor,
Cu toate partidele lor,
Înşirate
La linsul tălpilor
Icoanei
Lui Dumnezeu...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Şi am văzut atunci casa-altar-
Micuţă, simplă şi stingheră,
Iradiind un calm hoinar
Venind aici din altă eră.

Ceva mă atrăgea spre uşă
Ceva de-acolo, de demult...
Un zvon de glasuri din cenuşă
Soseau acum spre noi, tumult.

Şi am pătruns în întuneric,
Lăsând să cadă uşa lin
Şi-un zvon de fluturi, calm, tomnatic

Mă potopi cu har divin.

Şi-o ruginie zbatere de noapte
Mă inundă de nicăieri.
Şi mii de aripi, galbeni şoapte
Veneau spre noi de azi, de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Gherasim Constantin (1999)
Adăugat de Gherasim Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Galateea

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate
parfumurile,
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce tremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun
în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiaza, după-orizontul,
dincolo-de-marea...
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonial

Ce bine-i uneori să fie noapte
ce bine-i uneori să fie
întuneric doar nu pot suporta
întotdeauna sa-mi vezi faţa

şi nici acum nu pot dormi
sunt nori îndepărtaţi ce se formează
ori se mai rupe de pe-orbită
în univers vreo stea

şi trebuie în lume cineva să stea de
veghe să cumpănească totul în tăcere
când sarea oaselor absoarbe rouă mai
repede să vină zorii

plutesc deasupra marelui tău
somn cu ape repezi şi adânci Iui
poate i-aş îngădui să-mi vadă
livida faţă descărnată

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcare de dans

Ochi negri,
O, doamnă din visu-mi,
În sandale de fildeş,
Pereche nu ai între dănţuitoare,
Nu-s glezne mai iuţi.

Nu te-am aflat în corturi
Prin pestriţ întuneric
Şi nici la izvoare
Printre femei cu ulcioare
Braţele tale-lujeri sub coajă;
Chipul tău-râu de lumini.

Albi ca migdalele umerii tăi;
Crude, cojite, migdale.
Nu te păzesc eunuci;
Nici gratii de-aramă.

Peruzele-aurite şi-argint la tine-n culcuş.
Înfăşuratu-ţi-ai negru veşmânt cu altiţe de aur

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ezra Pound
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul

Aş împărţi cu tine un cerc...
Îmi tot iese în cale:
Cu captele lipite,
Cu plinul râzând în soare,
Perfect...

L-aş cuprinde cu braţele tale...
Dar plouă acum în cerc,
Răsucind rugină roşie
Pe linia-i fără sfârşit,
Uman...

L-aş lumina cu privirea ta...
Când e întuneric şi-mi chinui cercul,
Îmbiindu-te să-ţi iei jumătatea
Din suflul inimii mele,
Cerşind.

Aş încălzi cercul c-un zâmbet...
Ţi l-aş fura din cuvinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (18 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia a trecut singură

Dacă voi mai vâsli pe fluviu
se răzbună apele
cu bancuri de peşti argintii,
voi înnebuni de bucurie
şi nu voi prinde niciunul.

În braţele pline cu bulgări de lună,
pe ţărm, mă aşteaptă femeia.
Noaptea mă urmăreşte cu umbre,
supărată, îmi aşază fluturi pe creştet
şi pleacă mai departe-n întuneric.

Ninge cu flori în pădurile de castan,
nu se vede nicio cărare
pe care să vină femeia zâmbind.
Steaua ei fuge luminoasă spre apus,
magii îşi odihnesc caii,
ferestrele aprinse şi ieslea sunt departe.
Totul se schimbă pe altceva;
pe hrană, pe smirnă, pe aur,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada

E o stradă lungă şi tăcută.
Merg prin întuneric şi mă împiedic şi cad
şi mă ridic, şi merg orbeşte, picioarele mele
călcând piatra tăcută şi frunzele uscate.
Cineva pe urmele mele calcă de asemenea, pietre, frunze:
dacă merg mai încet, el merge mai încet;
dacă fug, el fuge;
mă întorc:
nimeni.

Totul e întunecat şi nu există uşi,
numai paşii mei sunt atenţi la mine,
mă învârt şi mă tot învârt printre aceste colţuri
care duc întotdeauna la strada
unde nimeni nu mă aşteaptă, nimeni nu vine după mine,
unde urmăresc un om care se împiedică
şi se ridică şi când se întoarce şi mă vede spune:
nimeni.

poezie de Octavio Paz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-am spus niciodată

Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Şi-a schimbat frunzele
Şi acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.

Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în braţele tale.

Nu ţi-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Şi în toata lumea mea mică,
Era prezenţa lui.

Nu ţi-am spus,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul se grăbeşte

eu mă desprind de cei care nu se întreabă de nimic
trăiesc într-o stare de căutare
mă stresează lipsa de interes
în fiecare seară îmi adun gândurile de pe la colţuri
şi le grupez pe priorităţi

mai uit prezentul scris pe masă
şi plec să pregătesc ziua de mâine
cu aripi de vultur să scruteze de la înălţime pământul

timpul se grăbeşte nu mă lasă liber
fiecare clipă trece fără să o pipăi cu sufletul
nimeni nu iartă
nimicul din viaţă
omul nu iese din întuneric fără un impuls la lumină
nu mi-e teamă să cred că pot face bine şi rău

lumea nu se lasă cucerită cu mâinile
vin vremuri în care fantasticul devine real
şi trebuie să fii fantastic

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!