biserica neagra

Pruncului Elis

Acesta ţi-e sfârşitul.
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.
Lasă, când fruntea-ţi firav sângerează
Străvechi legende
Şi-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.
Tu însă mergi în noapte cu paşi moi,
Cea-n care-atârnă struguri purpurii
Şi tu-n albastru braţele-ţi întinzi.
Un rug aprins răsună,
Mondenii ochi unde îţi sunt.
O, de cât timp ai murit, Elis.
Ţi-e trupul o zambilă
În care degetul de ceară un călugăr îşi cufundă.
O grotă neagră ni-e tăcerea,
Din care, rar, un animal blajin păşeşte
Şi-ncet el geana grea coboară.
Pe fruntea-ţi se prelinge neagra rouă,
Ultimul aur al stelelor căzute.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trend

E-n trend să lapidezi toţi patrioţii
Să fii un taliban european,
E-n trend să fii în trend cu toţi netoţii
Şi să-ţi dea lecţii orişice "mirean",

E-n trend să fii pe Facebook de bravură,
E-n trend să crezi doar ce vor ei să crezi,
E-n trend să stai cu Europa-n gură
Şi să o sugi până când sucombezi,

E-n trend s-arăţi pe Facebook că îţi pasă
Turnându-ţi apă-n cap ca un dement,
Crezând că dai flamânzilor o masă
Sau la bolnavi că dai un tratament,

E-n trend să fii român de conjunctură,
E-n trend să fii un "idiot util",
Şi după ce votezi o târâtură
Să-ţi pui şi tricolorul la profil,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baraba

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreierai semeţ,
pe când cu lănci şi scuturi, cohortele străine
te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea vieţii tale îşi scutura podoaba?
Ca să te scap de lanţuri, de moarte şi ruşine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Şi pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.

Puteam să zbor din lume, sătul de-ai ei urgie.
Şi-atunci mulţimea oarbă te-ai fi cerut degeaba.
Dar M-am gândit la tine, privind spre veşnicie,
şi am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...

Te chem şi astăzi: Vino şi vom străbate norii!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog...

... credeam c-a revenit Hristos la noi
şi popii primii merg la judecată
la dreapta judecată, de apoi
să li se dea răsplata meritată....
că Doamne tare-s hulpavi şi hapsâni
şi de păcate plini şi lăcomie
şi se-ncălzesc la tine Doamne-n sân
ca nişte şerpi la sânul României
şi au o grijă numai- bani şi bani şi bani
şi cică banii ăştia-s pentru Tine
Tu care ai creat aceşti ţărani
să ai nevoie şi de hrinca lor de pâine?!
Tu care din nimic şi nicăieri
crease-i Univers şi Veşnicie
să ai nevoie de bănuţi în cer
de lumânări şi fumuri de tămâie?!
să ai nevoie Tu de SRL-uri
ce-au îmbuibat biserica creştină
Tu, Tatăl nostru care eşti în ceruri
Tu, Vinul meu şi hrincă mea de Pâine?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi în răstignire

Vor râde crunt, amarnic — şi tu vei fi subiectul.
Vor face comparaţii pe teme seci, banale...
Cu neagră ignoranţă îţi vor schiţa portretul,
Mizeria din suflet ţi-o vor aşterne-n cale.

Să nu îi iei în seamă, ba chiar să-ţi fie milă
De lumea lor îngustă, lipsită de lumină!
Să nu le cauţi vină, nici sentiment de silă
Să nu te invadeze — nu ştiu câtă rugină

Le macină văzduhul, — portiţa de scăpare
Din lanţurile humei, prin care împietrirea,
Le-ngroapă veşnicia şi orice vindecare.
Tu, roagă-te în taină, să-i fulgere trezirea.

Şi doar imaginează-ţi, puteai fi tu acela
Pe care aparenţa nălucilor umane,
De la-nălţimi de visuri, să îi împingă schela,
Căzând în golul lumii, la neputinţă-n coarne.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiastră

o pasăre îmi stă mereu în preajmă
devreme ce o pot gândi neîncetat se-aşează
pe ciolanele strămoşilor, pe capul meu
de miel frumos în somn şi-n măduva
spinării când fac dragoste

o scot cu ghiarde-ncleştate
pe marginea căldării
din fântâna îngheţată
când beau o simt zvâcnind
cum viscoleşte până-n creier
şi uneori e aerul ce-1 trag în piept
înăbuşindu-mi surd plămânii
ou un vârtej uscat de pene
îi fulgeră pe pliscul ascuţit
de câte ori încep să scriu
şi când pe frunte îmi plezneşte
cu zgomot înfundat vre-o vână
din carne îi culege
ea şarpele-otrăvit

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea rece

În noaptea neagră, dincolo de lume
Se-mbrăţişează două suflete şi... plâng
De-atâta dor şi atâta aşteptare.
Timpul a trecut, parc-au trecut milenii
Nimic n-a-mbătrânit, doar s-au oprit
Clipele-n loc de-atâta întristare
Şi-au aşteptat în la venirea serii.
Şi-acum, iată! A sosit al lor amurg.
Acolo aşteptarea n-are margini,
Aici făcuţi suntem spre a pleca
Şi dincolo de lumea noastră rece
Toţi cei de-aici, ne vom îmbrăţişa.

Straniu, precum o umbră
Care-adăposteşte însângerate trupuri, în pustiu,
Veghează peste nisipurile arămii
Valuri de ceaţă, vise, suferinţe...
Copiii mor, hrănindu-se cu lacrimi,
Şi cu dorinţa-n suflet de-o ploua
Bătrânii mor scăldându-se în valul de nisip

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carl Hamblin

Tipografia Charion din Spoon River Clarion a fost lichidată,
Iar eu suspendat şi pus la stâlpul infamiei
Pentru că în ziua când anarhiştii au fost spânzuraţi în Chicago
Am publicat următoarele:

"Am văzut o femeie frumoasă, legată la ochi,
Stând pe treptele de marmură ale templului;
Mulţimi de oameni treceau prin faţa ei
Înălţând spre ea ochi rugători.
În mâna stângă ţinea o sabie.

Câteodată flutura sabia,
Lovind un copil sau un muncitor,
Uneori o femeie-n trecere, alteori pe unul dus cu mintea.
De mâna dreaptă îi atârna un cântar
Pe talgerele căruia aruncau aur
Acei care se voiau feriţi de loviturile sabiei.

Un om în robă neagră citea dintr-un manuscris:
« E oarbă, ea nu părtineşte pe nimeni. »

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul din urmă

Imi pun costum albastru de omag
Intâlnind moartea ce cântă ca un mag
Si nebun la un dans de rochie o trag
Prin păduri de stejari şi de fag
Printre brazi ce-mi cântă-n piept cu drag.

Ducând-o în cuibul meu-n frunte de munte
Rugând-o să sară-n prăpastie-nainte...
Si-oi veni şi eu zâmbind cuminte
După ce-oi-nalţa-n zbor cuvinte
De piatră ce-mi şad sarge prin minte.

Aruncate-n inimă precum termite
Ce tu, domnişoară,.. le pui în minte
In plăci de slove ştiute dinainte...
De toţi pe aici cuvântate
Că ne năştem, să te-ntâlnim moarte!

Precum nici nu ai scrie o carte
Şi-i cunosti finalul cu deşarte

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, popoare!

Veniţi, popoare, veniţi!
Aşa vorbeşte Dumnezeu:
V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu,
ce-aveam mai bun,
ce-aveam mai scump,
ce-aveam mai drag.

Voi eraţi ca nişte oi a' nimănui.
Fiecare îşi vedea de drumul lui.
El povara tuturor a purtat.

Nu puteam să vă mai iert, nu puteam.
Altă cale pentru voi nu aveam.
L-am jertfit pe Fiul Meu, l-am jertfit.

Voi nu puteţi să ştiţi cu ce durere
l-am părăsit pe drumul spre Calvar.

Veniţi, popoare, veniţi!
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!