poezii mihai eminescu scurte

Iarnă zurlie

ninge ca la Piteşti dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroşit amar
beau ceai cu biscuiţi şi recitesc Puşkin
oraşul patinează în zigzag
latră toţi câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colţuri/cuvinte vii zurlii/

ninge pe gura de canal
înfăşurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roşii înmuiate în vin cald
se abureşte coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioşi ca lame de oţel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnaţi de cer
iar sufletul de ţurţuri pictat în efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri

Pas pe sticle stinse de-ntuneric,
Reducerea pamantului
La paralela de indiferenta.
Singuratatea, stricta jucarie
Uitata intr-o scoica.
Pe mal, nepasatoare panze
De inimi colorate,
Dureri stigmatizate
Pe sange nisipiu.
In lumea stranie de trupuri
Zig-zag-ul umbrelor
PRIVIRI.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruma...

Am crezut ca daca ma trezesc
in aceasta dimineata cu ochii inchisi
voi reusi s-o prind pe toamna de umbra.
Presupunand ca afara plouase cu vise uitate
i-am dat vantului adresa gresita a uitarii.
Intre mine si tine e bruma...
bruma aramie...

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem bezmetic

Poemu-ţi alb îşi prefira petala,
Precum un ghiocel ieşind din nea,
Când albu-n versu-ţi se redefinea
Şi semănai leit cu Sakuntala...

Nuntindu-şi puritatea şi sfiala,
Miss, sângele albastru îţi zvâcnea,
Vai, din surâsu-ţi pur cum îţi ţâşnea,
Cu razele ei albe, unduitor, beteala.

Ardeam să ştiu cam ce gândeai prin vis
Şi cine te inspiră: Ahile sau Priam?
Ori, poate, Don Quijote, ori Eminescu, Miss...

Şi-n visul tău poetic, bezmetic, bântuiam,
Păşind pe cărărui de dulce Paradis...
Muream de fericire şi-adesea înviam!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea din tei

Nu ştiu pe ce pun mâna mai întâi,
Nesiguranţa vrea să mă domine,
Zadarnic iau din whisky vitamine,
Dacă nu pun în el nişte lămâi.

Cum n-am, în jur, pe nimeni să-mi lumine,
Rămas pe lume fără căpătâi,
Mă-ntorc mereu la dragostea dintâi:
M-am regăsit, ce dor mi-era de mine!

Acum sunt calm şi nu mai am probleme,
Iar dacă-mi vine, rar, câte un gând
S-aprind în suflet, poeziei, gustul,

Staţi liniştiţi, n-aveţi de ce vă teme!
Ies în oraş, aşa, din când în când
Şi-i şterg, pios, lui Eminescu, bustul.

sonet de Grig Dobreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Mi-e dor de susur de izvor ce clipoceşte-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.

Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foşnetul de frunze il aşterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.

Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Linişte-mi aştern în suflet când citesc versul măiastru.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele uitate

ţi-am fost atâţia ani povară
de noapte şi de zi
amară ca cireşele de vară
strivite între dinţi şi dăruite ţie
şi-acum mă suni şi-mi spui
cu glasul stins şi rugător
că-ţi este dor de mine
nedreaptă-i ora asta în care ai sunat
nedrept oraşul ăsta care doarme şi iubeşte
noaptea ştie cum se zideşte tristeţea
cărămidă peste cărămidă, lacrimă după lacrimă
aici păsările cântă, chiar dacă sună trist
şi florile în fiecare zi spre soare se îndreaptă
şi-n palme sărutări şi zâmbete adun
iar între timp atât de multe ore de încântare am uitat

doar pumnul de cireşe amărui strivite-n poala rochiei de vară
miroase-a tinereţe, a dragoste şi-a moarte
pentru că tot mai scurte zile vin
cu frig mai mare, cu zăpezi mai mari

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul unei poezii e ca un ceas de mână

E nevoie să funcţioneze corect
şi să indice exact
intervalul unei idei.

Poate că gândurile
nu curg neapărat într-o singură
direcţie sau o ordine
exactă,
poate, chiar,
se derulează înapoi,
- ca busola unei emoţii -
sau minutele au în ele orele
ca un ghemotoc de timpi.

Dar, pentru că poezia
nu are vârstă
şi niciodată un cuvânt scris
nu este spus
prea devreme sau prea târziu,
ea

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie Toamnei...

Frumoasă Toamnă, darnică doamnă,
Dacă-mi baţi la uşa vieţii, dă-mi din bruma tinereţii,
Putere şi hărnicie, în cămară, bogăţie,
Pace şi prietenie, iubire şi veselie,
Viaţa dragă să îmi fie.

Nu lăsa răul să coase, printre bătrânele mele oase,
Alungă-mi durerile, precum vântul ciorile,
Alungă-mi singurătatea, că nu vreau să-i pieptăn pleata,
Alungă-mi duşmanii toţi, peste şapte văi şi munţi
Şi fereşte-mă de moarte, că nu are nicio carte,
Timpul să mi-l socotească, casa să mi-o părăsească.

Vin-o toamnă drăgăstoasă, atunci când baţi în fereastră,
Umple-mi mintea ce-aşteaptă, înţelepciunea în poartă,
Să legăm prietenie, Dumnezeu cu noi să fie,
Că şi eu te-oi răsplăti, în cântec şi poezii.

poezie de Valeria Mahok (septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul Iubirii

Timpul
n-are frână,
zboară ca gândul
înaintea trenului,
Cal Năzdrăvan
din poveste.
În cupeu –
doi îndrăgostiţi,
Făt-Frumos
şi Ileana Cosânzeana,
veşnici călători
în Timp şi Spaţiu.
Timpul Iubirii
zboară
în Nemurire.

poezie de Mihai Cucereavii (21 iulie 2004)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!