poezii mihai eminescu scurte

Deschide, deschide fereastra

Deschide, deschide fereastra
Numai o vorba sa-ti spun!
Caci nimeni in lumea aceasta
Frumoasa ca tine nu-i!

Deschide, deschide si vina
Alaturi o clipa sa fim
Sub murmurul de mandolina,
asa sa ne-ndragostim!

poezie de Mihai Stanciuc
Adăugat de Mihai Stanciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista pe vremuri un cântec folk cu nuanţe medievale, cântat la chitară pe versurile acestei poezii... Nu vă amintiţi cine [...] | Citeşte tot comentariul

Viaţa e o luptă în care nu contează învingătorul

uneori nici măcar cine pierde
importantă e doar lupta
chiar şi cu morile de vânt
deşi ţelul final e victoria
ajunşi în vârf vom învăţa singurătatea
iar cei care cred că odată ieşiţi învingători
lupta a luat sfârşit
vor avea soarta cezarului şi norocul sisifului
.........................................
suntem doar un fel de condamnaţi la luptă
care din când în când se iubesc fac copii
scriu poezii sau desenează raiul
.........................................
zeii pot fi condamnaţi să privească spectacolul
la urma urmei ei au inventat gladiatorii
dar dumnezeu nu s-a gândit la spectacol
când a creat lumea
dovadă că el se lasă de fiecare dată răstignit
în aplauzele mulţimilor nesătule de sânge şi pâine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Bătrânii spun că apa trece
Şi spun că pietrele rămân,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob bătrân.

Că piatra, orişicât de tare,
Se macină şi trece stând,
Iar peste trista-i măcinare
Doar apele rămân curgând.

poezie celebră de Mihai Codreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori...

Buzele încă îmi ard
Doar amintirea ţi-o păstrez
Când uneori pe gânduri cad,
Pe tine iarăşi te visez.

Da, te păstrez în amintire
Intactă, chiar şi parţial,
Când în vreo clipă de gândire
Zbor în neant, spre ireal.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscut

Printr-o cunoscuta gara,
Oare pentru a cata oara?
Eu nu sunt cel pe care-l stii
Eu sunt mia mult,
Eu sunt "a fi"
Eu nu sunt cel pe care-l crezi
Eu sunt altfel, incearca sa ma vezi!

poezie de Mihai Stanciuc
Adăugat de Mihai Stanciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăunătoarele insecte

Dăunătoarele insecte rod marginile frunzei verzi...
E bine să îţi termini treaba şi să te faci că nu le vezi
şi, doar aşa... întâmplător, le poţi servi un pic de-otravă,
că-n lăcomia foamei lor, vor devora frunza, degrabă.

Dăunătoarele insecte pot fi stârpite-n mod tăcut.
E toamnă, oricum frunza moare, nimic nu mai e de făcut,
dar... nu contează! 'n verde crud va răsări în primăvară,
când noi toţi grijă vom avea să nu fie mâncată iară.

Dăunătoarele insecte de-abia atunci vor dispărea,
mâncându-se una pe alta, că altă hrană n-or avea.
Şi vei putea să-ţi vezi de treabă, în linişte, făr-apăsări,
sub mărul tău cu frunza verde, s-aşterni în poezii visări.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata dragă (In memoriam Mădălina Manole)

Fiind Mielul lui Isus,
Mădălină, Fată dragă,
Te-ai urcat la stele, sus.
Fanii cred că e... în şagă.

poezie de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campus

beau cafea cu dimineţile rostogolindu-se în cearşafuri şi nu am nicio ezitare să îţi plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îţi piepteni muţeniile ca un robot ce nu a învăţat râsul oamenilor
vezi imensităţi de gânduri zânatice?

adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poţi pipăi plămânii atrofiaţi
adu-mi largul şi strâmtul! fă-mă să simt creşterea şi descreşterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poţi plia ca pe o umbrelă cu spiţe uzate

ştiu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieţii de campus s-au subţiat şi iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subţire cu dosarele morţilor antologice sub cap
scriitor cu fâşii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplaţi

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciripit de păsări – extras –

Ȋn lumina ta am învăţat cum să iubesc.
Ȋn frumuseţea ta, cum să compun poezii.
Dansezi în pieptul meu,
acolo unde nu te vede nimeni,
dar uneori eu te zăresc – şi acea
imagine devine artă.

***

Pariază orice pentru iubire,
daca eşti într-adevăr o fiinţă omenescă.
Dacă nu, părăseşte
această adunare.
Participând cu jumătate de inimă nu ajungi
la splendoare... Ai pornit în călătorie
pentru a-l afla pe Dumnezeu, dar mai apoi ai început
să faci pauze de-a lungul drumului,
la hanuri rău famate.

* * *

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii

Negrul poate deveni cenuşiu, dar cenuşiul
niciodată galben;

Noaptea poate deveni zi, însă
norii aceia vor atârna tot acolo, pe cer.

Aşchii de lemn albit de sare şi scoici emailate
în contact cu palmele.
Feciori agramaţi, amvoane lipsite de evlavie
în tangaj pe mare,
jumătate vigilenţi, jumătate mahmuri.

Aceşti risipitori fii ai Galileii
se întorc la dană odată cu zorii.

Au ceva din haloul acela stingher şi auster al pescăruşilor –
poate vor găsi nişte scânduri pentru odihnă,
poate şi câteva poezii ascunse-n ceaţă sau câteva vise.

Ei sunt pescarii şi nicicând

[...] Citeşte tot

poezie de Nathan Martin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!