drum de viata alb

Gânduri în tăcerea nopţii

În întunericul de nepătruns,
vara, în tăcerea nopţii,
Stau rezemat, cu gândul dus,
sprijinit de stâlpul porţii.
Am trimis gândul la tine
ca să-ţi spună dorul meu.
Să-ţi spună că nu-mi e bine.
Fără tine-mi este greu.
Tăcerea nopţii mă-înfioară.
Tremură inima-n mine.
Ne lipseşti de-un an şi-o vară.
Rătăceşti prin ţări străine.
Nu mai ştiu de eşti în viaţă.
La copii, ce să le spun?
Cănd dă soare-n dimineaţă,
îşi plimbă ochii pe drum.
Oare-ai să mai vii acasă?
Dorul de ei nu te-îndeamnă
să te-ntorci? Să stai la masă.
Copiii să-ţi spună, MAMĂ!

poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina cuantică

Cu sentimentul excelenţei în artă,
versurile mele
aducând la viaţă roiuri de stele.

Din raţiuni inteligibile,
toate lucrurile din jurul tău
au fost la obârşia lor necuvinte,
cartografiate apoi în cuvinte.

În grădina cuantică –
zăvorâtă-n adâncuri sub cheie,
nu există nimic din universul ştiut,
numai clipa magică-n care poţi
imortaliza un gând, o idee.

Intrând în seiful naturii,
actul contemplativ schimbă lumea;
la capăt de drum lumina zace
între multiple stări şi urmări –
norocul apare când nu te-aştepţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul până la cer
este un drum lung.
Numai cei care se cer,
la Domnul ajung.

catren de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă condamnaţi!

Să nu mă condamnaţi atunci când plâng,
Când uneori mai cad pe-al vieţii drum...
Voi nu-nţelegeţi cât de tare doare
Atunci când visul se transformă-n scrum...

Să nu mă condamnaţi atunci când tac
Căci vorbele pot fi de nu gândeşti
O armă ce-i perfidă şi ucide
Încrederea când sincer mai iubeşti...

Să nu priviţi la mine-ntrebători
Când voi căuta răspunsuri printre stele...
Simt inima în piept căutând ceva
Şi voi găsi Lumina printre ele...

Iar dacă nu puteţi să mă-nţelegeţi
Când vă privesc cu ochi înrouraţi
Crezând în pace, dragoste şi viaţă
Să m-acceptaţi dar... nu mă condamnaţi!!!

poezie de Maria Luca
Adăugat de Theo van Beck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supoziţii

e viaţa şi subiect şi predicat,
e punctul o cădere de cortină
şi noi suntem cuvinte de duzină,
mergând pe-un curs firesc... premeditat.

e viaţa şi adverb şi complement,
e verbu-n care cercul se închide
şi noi suntem mirarea ce desfide
fatalitatea timpului prezent.

e viaţa substantiv şi atribut,
e numeral, pronume şi articol
şi noi suntem în viaţă... ce ridicol!
le ducem grija celor ce-au trecut.

e viaţa adjectiv şi epitet,
conjuncţii, interjecţii, prepoziţii...,
iar noi suntem pe pagini supoziţii
ce se transpun cu sânge de poet.

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţul trdafir alb an

(lui John Galwsworth)

Nu vreau toţi trandafirii lumii
Pentru mine vreau doar, repet,
Micuţul trandafir din Scoţia
Cu miros penetrant şi dulce –
Care-ţi intră-n suflet.

poezie de Hugh MacDiarmid,1892 - 1978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăjitura care pluteşte-n derivă

Trupul meu este alb şi delicat împlinit.
Pot înota şi mă pot scufunda-n apă, neînvinsă.

Mâna care mă frământă uneori e aspră –
Dar eu păstrez întotdeauna flacăra inimii aprinsă.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborau zăpezile-n câmpii

Aripi s-au frânt
în zbor împietrit –
lupii în stână –
se trage la sorţi,
sub cruce se aşează
mielul cel alb.
Sângele cald
strigă spre cer,
odată cu El
coborau zăpezile-n câmpii.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforă nepotcovită

Am să vin să te răpesc
Să-ţi arăt cât te iubesc
Pe un cal negru diavolesc
C-un trandafir alb de te doresc
Şi poterei din urma mea
Am să-i arăt metafora
Ce nu e potcovită
Când mă chemi tu ispită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris cu literă de moarte

Ne pironim în priviri,
Ce ating eternitatea,
Cu vârful fragilei amintiri,
Ne scriem singuri moartea.

Păstrăm distanţe negre,
Căci nu ştiu dacă poate,
Un alb etern să-ncerce,
S-acopere litera de moarte.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!