virus

Dacă ar înţelege...

(aşa am răspuns provocării d-mnei Ligia Diaconescu ❤)

Am plâns ca un copil în faşă
şi inimii i-am spus să tacă,
să uite timpurile bune
ascunse în clepsidrele bătrâne!

Şi am văzut ce nu aş fi
crezut în viaţă,
copii ce-şi plâng părinţi
în stradă,
båtrâni si tineri deodată
şi moartea ce se-nvârte-n
case,
lăsând durerii omenirea pradă...

Mă simt, dar nu mă recunosc
la faţă,
învăluită în mister sunt
ca un nimb în film de groază,

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

scriu poezia,
un rahat de poezie nemestecabilă
tremură tinerii din încheieturi aşteaptă
mai scrie babacul?

tremură de două luni şi aşteaptă
cum ai aştepta o flegmă pe faţă
candid plasată de un maestru yoga.

nu vreu să-i dezamăgesc
scriu oarecum cu silă
dar dedicat
au dreptul să citească un poem
nemaipomenit
în fumul de cînepă

fumul îl face inspirabil
şi inspiraţia
trece direct în creier
cum un virus creat special

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmăriţi să reţineţi că ceea ce sunteţi cu adevărat sau Sinele Pur, fiind pentru dintotdeauna şi pentru întotdeauna, fiind dincolo de timp, veşnic, atemporal, nimeni şi nimic nu îl poate urma. Da, par să fie nişte asocieri temporare, cu nişte forme de vis, dar imediat ce te-ai trezit, vei vedea că de fapt nici măcar nu ai fost născut vreodată. Nici măcar nu ai fost creat vreodată! Poate o minte educată, intelectualizată, adică îmbibată de acest virus al separării, al gândirii, să accepte asta? Poate mintea să accepte că tu eşti Însăşi Inima Nenăscutului care este manifestarea onirică a tot născutului?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de sinceritate

Sinceritatea-mi este-un virus
Ce-mi curge-n vene.
În lipsăde cerneală,
Îmi umplu călimara,
Şi vă scriu, poeme.
Prin care vă mărturisesc,
Că a fi sincer e o artă,
Ce nu e pentru toţi
O uşă descuiată.
E un gând liber,
Ce doar în dragoste-l găseşti...
Şi în prietenia "adevărată"!
Am căutat de multe ori
Să-i ţin pe mulşi, aproape,
Dar s-au îndepărtat,
Din curcubeie de motive...
Păcat, sinceritatea nu-i considerată boală!
Am căutat remedii
Dar minciuna nu e compatibilă cu mine.
Aş încerca, dar vezi, mi-ar fi ruşine.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silenţios

Suntem simple note muzicale,
Pe portativul sonatelor magistrale,
"Nocturna" "Silence" parcă ne pătrund,
Când loveşte Beethoven pianul plăpând.

Am ajuns să ne fie dor de gălăgie,
De oameni, buni sau răi, doar să fie,
De tot ce nu vedeam că avem,
Dar şi aşa, observăm doar când pierdem.

Păsările din colivie, parcă altfel le privim
Sau animalele de la zoo, altfel le iubim,
Sau vântul rece şi tăios, altfel îl simţim,
Ori soarele cald şi blând, altfel ni-l dorim.

Brusc parcă şi regii sunt mai interesaţi,
Este normal, un virus nu are preferaţi,
Am început parcă să îmi cunosc şi fraţii,
Nu aveam timp de ei, aveam de alţii.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (31 martie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Şi-s tot oştean ce-şi apără pământul,
Acum doar cu tăişul din cuvânt

În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloşi
Ce-aveau curaj să-nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheaţi de ticăloşi.

Acoperă azi vocea lor mormântul
Şi-n ţară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măşti cuvântul
Şi Jurământul nostru de oşteni.

Sub mască de-şi îngroapă simţământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laş,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun umblu

în fracul meu de carton
stă cam scorţos
învelind trupul copt de ani
cu stângăcia unei femei
fugite din paradis cu vina
toată asupra ei

soarele seacă adn-ul
purtat prin oraşul îngerilor
căzuţi în dizgraţie
moleculele mele au devenit
instabile de când a venit
nisipul saharian să le pună-n mişcare

străzile se strâmtează
când trec nebun ca un virus
prelins pe pereţii plini
de graffiti şi plante îngălbenite
care se încăpăţânează să trăiască
într-un mediu nociv

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-apostolul Andrei întru credinţă

Veniţi aici, unde-i nisip de aur,
Veniţi unde se naşte răsăritul,
Ce-i este veşniciei veşnic faur
Şi-i este României nesfârşitul!

Veniţi aici, la margine de Mare,
Veniţi unde ea-şi caută odihnă
Şi valul poartă-n vuiet o chemare
A lupului cel alb fără de tihnă,

Când vede cum tărâmul i se fură
Şi lupii,-ai lui supuşi, îi pleacă-n lume,
Că dacii şi-au pus masca pe figură
Şi-ascund de-un virus fals chiar al lor nume;

Veniţi aici, că valurile-albastre
Aduc la mal speranţa de putinţă,
Să fim, sub lupul alb, a ţării oaste,
Cu-Apostolul Andrei întru credinţă!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să scriu despre toate femeile

care au intrat în carnea ta
ca într-un abator
unde se taie fără milă
fiecare centimetru de viaţă
unde strigătele sunt normale
iar durerile fac parte din ritual
unde arderile pe rug sunt fascinante
nu despre mine vreau să scriu
nu
doar despre ele
că le-am văzut cu gurile pline
de fericirea ta nocturnă
că tot carnagiu din privirile lor
face parte din planul tău de singurătate
şi că distanţa dintre noi
e doar o problemă de comunicare
a sângelui
a arderilor
a sacrificiului
despre asta vreau să scriu

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimţirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. În tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc, reprezentanţii acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi. Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon. Însă nici măcar el nu deţine toate pârghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări.

Radu Paraschivescu în Ghidul nesimţitului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!