Poezii despre unitati de masura, pagina 10
Galateea
Forma Ta o sculptez cu dalta gândului,
Cu pasiune îți pătrund conturul
Dragostea netezește orice asperitate
Reflexiile luminii acordează culorile
Și cu palmele doar mărunțesc
Grăunțele de aur din piatra mea.
Devii măsura viselor mele
Eu nu te creez tu mereu ai fost
Ideie de frumos creație a binelui.
Veșnică Monadă. Tu ai trezit
Pygmalion-ul adormit din mine.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb. Îl vezi, fetița mea, Ana?
În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
țâșnea veverița, cădea castana.
Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin țară
și n-a uitat de tot să cetească.
Noi, oamenii, noi am uitat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-aș muri...
De n-aș muri, n-ar fi nimic.
Un om mai mult, neînsemnat,
Din cercul lumii decupat
Și mic, din ce în ce mai mic.
De n-aș trăi, un singur gând
M-ar tulbura peste măsură:
Că n-aș vedea cu ce figură
M-ar pune dracii în pământ.
poezie de Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Comori
Vrăjită sunt de tot ce ești
Ai echilibru si măsură
Si-n stol de gânduri pun povești
Să-ti fiu o floare de răsură
Ai păr albit ce-n vânt se pierde
Si pasul tău e tot mai rar
Dar eu ascult glasul ce spune
Cuvinte ca din sfânt altar
In rafturi cărți ai așezat
Dar praful nu s-a pus pe ele
Tu ai citit si ai aflat
Că slovele-s comori nu iele.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea lui Horea
Fii pe măsura sufletului meu,
trupul meu!
N-am cum te scăpa
din mâna călăilor.
Trosnetul oaselor tale
Va răsuna
până-n margini de veac,
Carnea învinețită
Va lumina secolii
celor mulți
și chinuiți
Sângele care se va
scurge din tine
îi va urmări
pe călăi
și în vis.
Cei care au vrut
să te năruie grabnic
ți-au dat
veșnicia.
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Darul tău
Venirea ta-i așteptată
Locu-n sătuc pregătit
Aduci dragoste curată
Darul tău cel prețuit!
Iarna ce ne dă târcoale
O vom ține la fereastră.
Raza blândă de la soare
Dă năvală-n casa noastră.
Aducând din depărtare
Chipul tău o încântare
Har de-a dărui căldură
Energie pe măsură.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul Muscat Ottonel
Vin de desert, armonic, cu-aromă tămâioasă,
Dulceață rafinată, licoare savuroasă,
Cu un parfum puternic, de floare de lămâie,
El nasul, cerul-gurii și limba le mângâie.
Oricât de mult ți-ar place divina băutură,
N-o bea cu lăcomie! De n-o bei cu măsură,
E ca amanta blondă, frumoasă, parfumată,
Ce, fără remușcare, te-nșală deîndată.
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (5 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc și gheață
Lumea va sfârși în flăcări, sunt unii de părere,
Alții spun că în gheață.
Din ce-am gustat din dorinți și din plăcere
Subscriu la prima părere.
Dar dacă-ar fi să piară de două ori tot ce-i viață,
Cred că, din ce știu eu despre ură,
Pot afirma că pentru apocalipsa iminentă
Gheața poate fi o soluție și-o măsură
Îndeajuns de suficientă.
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport către Don Quijote!
Da-mi, Don Quijote,
din a ta măsură
un trup fragil
și armură aspră
din suflul tău
învață-mă
să zbor
și din umane năzuințe
- Învață-mă atunci când mor -
să 'nalț un zmeu!
peste cel mai grozav,
peste cel mai senin,
minunat curcubeu
în care mai plânge și azi
neînțeles Dumnezeu!
poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisoarea
de ce punem uși
locului în care trăim și dormim?
ne apărăm de hoți, ploi, caniculă,
ger, ne apărăm de noi,
de sufletele celor duși
ei rămân între ziduri și ferestre deschise
facem și chei pe măsura ușilor noastre
de ce rămânem singuri și triști
când soarele urcă timid
spre odaia din haos?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!