Poezii despre unitati de masura
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru unitati de masura în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Unități de măsură poem diamant
Ele
ne ajută
să măsurăm totul
metrul, kilogramul, secunda, litrul...
ne folosim de ele mereu
să aflăm ceea ce
ne interesează, dar
cum măsurăm
iubirea?
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii
Eternul
e sindrom
inexplicabil
ca și infinitul
ele sunt
similare
între ele
se compară
numai cu
ele deși
în unități
diferite
de măsură
noi nu
le putem
realiza
și nici
înțelege
și nici
măcar
[...] Citește tot
poezie de David Boia (29 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnea
altor unități de măsură
le prefer cântăritoarea cheală
în goală
desfacerea membrelor ei la marginea
orașului nostru pe mlaștini
în plină
resuscitare-a împărăției ce a făcut
din banat un mare canton
de cale
ferată și avântată în pro
funzimile cărnii de baltă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea-i măsura-n toate
Facem totul cu măsură
Și măsurăm "bine" dar,
O măsură doar e pură,
Acea stabilită-n Har:
- Dragoste fără măsură!
Măsurați astfel că doar
Astfel rămâneți în har!
Dragostea-i măsura-n toate
Și de ai "gustul" amar...
Uită-te la Domnul frate
Cum te-A iubit la Calvar.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Laura Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E una care nu
se simte ne
voită să vobească-n engleză
pentru că știe
prin unități de elită (?!)
să tacă...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsura
De-am fi viețuit noi în zilele strămoșilor
ce fost-au părtași la martiriul proorocilor
am fi întrecut măsura barbariei lor?
De-am fi judecat noi în zilele strămoșilor
ce greutate au mila și credința cărturarilor
am fi întrecut măsura nechibzuinței lor?
De-am fi călăuzit noi în zilele strămoșilor
pe cei ce căutau ieșirea din orbirea fariseilor
am fi întrecut măsura fărădelegii lor?
De-am mărturisi noi din zilele strămoșilor
calea izbăvirii de flăcările gheenei a fiilor
am ști cum să-ntrecem măsura măsurii lor?
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsură in toate
Poate fi
măsură în toate,
dar în dragoste
nu se poate.
Pentru că ea,
dragostea,
este timp și idee,
este soare și cer,
diamant, orhidee,
e destin și privire
și răspuns la iubire.
Poate fi
măsură în toate,
numai în iubire
nu se poate,
măsura
dragostea.
Cât gândești când iubești,
cât visezi când dorești,
cât dansezi și privești
[...] Citește tot
poezie de Sebastian Buzgau
Adăugat de Mihai Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsura
se ia măsura de destin
pentru copii, pentru nepoți.
cămăși nu vor mai fi, de in,
ci de nuiele șipci ori roți.
sunt înfierați câte puțin
de pe acum ca niște hoți,
căci la trecutul în declin
e bun un viitor cu hăț.
desigur, haine tot vărgate
ei vor purta pe trupul stors,
dar vor fi noi și-adevărate:
dungile-s date la întors.
părinții, înghițindu-și ura,
laudă metrul și măsura.
poezie celebră de Marin Sorescu din "Poezii alese de cenzură" editura Roza Vânturilor - 1991
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul din colțul gurii
Omul e-n măsura-n care crede,
Ochiul e-n măsura-n care vede,
Dar cu gura să se ia în gură,
Doar măsura este în măsură.
Omule, să faci fără măsură
Tot ce vrei, dar când ajungi la gură,
Înainte de deznodământ,
Nu-ți băga toți colții în Cuvânt!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (11 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Max Ernst și Dorothea Tanning în Arizona)
Piatra crește așa cum crește-o plantă,
simte frigul, arșița, teama,
cheamă, țipă, râde.
Ce putem noi înțelege, ce unități de măsură putem folosi,
de unde și până unde putem ilumina umbra?
Numai privirea, goală.
Numai visul, viu și intens.
Să ridici o casă
Într-un pustiu, unde vântul
o poate biciui, iar, înăuntru, să muști, să săruți, să crezi
și să te îndoiești, să-ți amintești, să uiți și să-ți amintești iarăși.
Cine geme, tremură, dorește,
cere, implorând, mai multă frumusețe,
intră în celălalt ca și cum ar intra într-o oglindă?
O altă viață care este de asemenea o moarte
o iute și fulgurantă formă a morții
aduce fulgerul, luminează locuri secrete, găuri adânci.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >