Toate rezultatele despre simultan, pagina 10
Iubire ca-n vis
Se făcea că cerul suia simultan cu noi,
Printre miliarde de quasari cantautori
Să amplifice iubirea noastră cosmică
Într-o îmbrățișare de idile gigantică
Concomitent cu senzația vie de iureș
Triam viitorul în energii dezinvolte,
La propriu și cu senzorii pe automat
Doar noi existam ca ființe multiple
Peste tot cât se pretează eternitatea,
Sunt infime și notorii fazele limitrofe
Când noi trepidam la unison în etern,
Pulsând pasional din inimi gigantice
Progresiv am cuprins total universul
Și l-am devansat în statură continuu
Încât a rămas mărginit mai pe urma
Unui resentiment apoteotic, dar uman
Resemnat cu statura nouă de-o potrivă
În raport cu spiritul afectiv imprimat,
Pe unele itinerare realmente nepătrunse
În clipa de apogeu depășirăm infinitul
[...] Citește tot
poezie de David Boia (30 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre notorietate
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre energie
- poezii despre astronomie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pași în oglindă
La primul cântat de cocoși,
Mama ne umplea buzunarul cu rouă,
Noi plecam uzi până-n cer, radioși,
Când tata tăia întunericu-n două.
Cupola discretă ne-mproșca cu catran
Dar simțeam cum ne mângâie briza...
Pașii pe cer îi făceam simultan
Plin de jderi, lunecând cu banchiza.
Ne cădea alburii, picături de pe frunte,
Niște perle rotunde, acolo pe glod,
Dar topeam în ozonul de munte mereu
Duhuri turbate vuind lângă pod
Se rupea întunericu-n palme,
Frământat de mânerul samarului greu,
Stelele reci zornăiau zori mai calme,
Între pas și-ntre suflet mereu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre poduri
- poezii despre perle
- poezii despre ozon
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
Relativ, absolut simultan
În fapt, ziuă-i mereu cum noapte
Și stat, e-n mersul de Planetă.
Câștig, se pierde la ruletă...
Urlet la surzi... nu sunt nici șoapte.
Adânc, e doar că-i înălțime,
Iubirea-i doar un egoism...
Ateu, e ego-n misticism
Și unu-n doi, este-o mulțime.
Marea-i și nor și râu la termen
Și pierderea-i câștig găsit.
Odihna-i gând neobosit...
Grâu-i colivă, dar și germen.
E negrul, alb complet închis
Și nașterea-i moarte de făt...
Tristețea-i sfârșit de desfăt
Și iad, e colț... la paradis.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre înălțime, poezii despre turism, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre râuri, poezii despre ruletă sau poezii despre religie
Tu răspunzi doar instinctelor tale...
dacă femeea aleasă nu e a ta
dacă bărbatul de-alături nu e acel
tu insuflă-ți că poți trăi fără ea
iar tu- că mai poți fără el
oricum, în viață vor mai fi și alte femei
oricum, alți bărbați simultan te-or iubi
tu insuflă-ți un val de constante idei
că viața-i schimbare în orice n-ar fi
și dulceața iubirii o afli sorbind
apele reci din mai multe izvoare
Universul răspunde la toate cu jind
prin noul plăcerii și vechiul ce doare...
aruncă în lături gelozii și tristeți
și unicul-unica- uită -i în cețuri
azi viața-i mai lungă și vin dimineți
când îți vine să zburzi ca un mânz fără hățuri...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre tristețe, poezii despre schimbare, poezii despre prezent, poezii despre plăcere sau poezii despre plată
Adâncimea iubirii
Dragostea e un dezastru delicios,
Care nici măcar nu-ncape-n viață,
Este când fierbinte, când de gheață,
Îți înfige cuțitul, mândro, până la os...
E un șarpe-nsetat de dulce otravă,
Lie-Cocârlie, cu trup îngeresc,
Un freamăt de aștri, cu suflu ceresc,
Fructă zemoasă, de-a pururi, pârgavă!
Este o scăpare-n dezastru suprem,
Fundătură și ireparabil năvalnic,
E o tristețe și-un zâmbet zburdalnic,
O infracțiune cercetată... in rem.
Adâncimea iubirii se măsoară-n suspinul
Pe care-l arunci în eter, mângâiato,
Într-un ritm perseverent ostinato
Dragostea-i complice cu absolutul și chinul!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre ritm sau poezii despre perseverență
Poetul sau oratorul nu poate săvârși ceea ce săvârșește eroul, el poate doar să admire, să iubească și să se bucure prin intermediul eroului. Totuși, poetul nu e mai puțin fericit; căci eroul este, ca să spunem așa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit și-n care se desfată pentru că nu mai este el însuși, și iubirea sa poate fi admirație... El își urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăcește pe la ușa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toți să-l admire pe erou precum el însuși și toți să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi și noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul și-a desăvârșit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit și el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.
Kierkegaard în Frică și cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre admirație, citate despre uitare, citate despre poezie, citate despre perfecțiune, citate despre noapte, citate despre natură, citate despre mândrie sau citate despre muzică
Artistic patinaj
Am ascultat cânt în de-argint patine peste luciul gheții,
Fredonări de cupluri suple se topind unul într-un altul
Simultan superb scăldând în șiruri lungi sudoarea vieții
Zi cu zi corp împletind imn lui sufletului, 'naltul.
Îmbătări în culori de tonuri, strasuri se uzând pe scene
Din povești, legende, trase-n celuloid pentru-albe ecrane,
Ori librete de-un balet, gest, ariile de tenor, sirene
Pe un ritm de zbor în quadriplu, în triplu, dublu.. diafane.
Parcă s-efilează însăși gând în dansu-n pași de salturi
Și în coarde mușchii-i fac bărbați tineri sfinți Icari,
Fete lungi cu chip de zâne au picuri de fustițe-n falduri...
Lunecări sublime viața-i vis și oameni legendari.
Era timp de-a se uita știri știute, dive false,
Violență-n șold, play-back-ul, limba strâmbă-n derapaj
Retransmis, concurs de truc, nesărate bancuri proaste...
Îmi las minte-n nerv relax, lin m-alunec, îs patinaj!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre patinaj, poezii despre știri, poezii despre tinerețe sau poezii despre sfinți
Evanghelia după Marin
La început lui dumnezeU îi era frică de întuneric
și gândul că această situație ar putea fi psihanalizabilă
nu-i dădea pace.
Și dUhul sfânt se plimba singur pe deasupra apelor,
dar nu vedea mare lucru.
Să fie niște lumină, avu un impuls creatorUL propriului
sfânT întuneric. Și veni lumină.
Pământul își scoase sexul din apă și se întoarse rușinat
cu spatele. Atunci apele se despărțiră de uscat.
Și dUhul sfânT îi spuse lui dumnezeU că nu este
științific ceea ce a făcut.
Atunci domnUL inventă simultan fizica
și psihica cuantică.
Într-un târziu porumbelul nostru plecă dezgustat
de faptul că șarpele îi șoptise la ureche că niște
vietăți ipocrite vor face din el doar simbolul păcii.
Într-un colț al creației Marin își bea liniștit cafeaua
[...] Citește tot
poezie de Petrișor Militaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre pace, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre știință, poezii despre șerpi, poezii despre urechi sau poezii despre săptămâni
Fascinația lumii tale, iubite
Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înțelegem înțelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie și de grație a lucrurilor,
Misterele eleusine și orfice ale strămoșilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăși
Ceea ce este unic pe podișurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minții tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca și îngerul, care are o viață dublă
Și trăiește simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citești ca pe o amintire neîncepută
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înțelepciune sau poezii despre zile
Muzica ne apare ca un complex înnăscut de intuiții și de posibilități bazat înainte de toate pe o experiență pur muzicală a timpului acel chronos din care opera muzicală ne redă doar realizarea funcțională. Oricine știe că timpul se scurge în mod variabil, în funcție de dispoziția intimă a subiectului și de evenimentele care-i afectează conștiința. Așteptarea, plictiseala, neliniștea, plăcerea și durerea, contemplarea devin astfel categorii diferite, în mijlocul cărora se scurge viața noastră, și care determină fiecare un proces psihologic special, un tempo deosebit. Aceste variații ale timpului psihologic nu sunt perceptibile decât în raport cu senzația finală, conștientă sau nu, a timpului real a timpului ontologic. Ceea ce definește caracterul specific al noțiunii muzicale de timp este faptul că această noțiune se naște și se dezvoltă, fie în afara categoriilor timpului psihologic, fie simultan cu acestea. Orice muzică, în măsura în care se leagă de cursul normal al timpului sau în măsura în care se îndepărtează de el, stabilește o anumită relație, un fel de contrapunct între scurgerea timpului, propria sa durată, și mijloacele materiale și tehnicecu ajutorul cărora această muzică se manifestă.
Igor Stravinski în Poetica muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre viață, citate despre psihologie, citate despre posibilitate, citate despre plăcere, citate despre ontologie, citate despre naștere sau citate despre intuiție