mersul la psiholog

Tu mă vezi altfel!...

azi...
tu eşti o stradă cu dublu sens
îmi simţi tălpile deznădăjduite
apropiindu-se de gândurile tale

în aerul dezmembrat
ecoul paşilor surprins
mărturiseşte că am făcut dragoste
în mijlocul ploii
udă leoarcă alerg spre orizonturi
necunoscute în zgomotul străzii
cu braţe întortocheate
prinsă în culoarea haşurată
a înserării prăfuită
de mersul cotidian

azi...
ai o nouă pereche de ochi
şi ce bine îţi stă
privindu-mă

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatroşii

s-au întors albatroşii la ţărm
zborul să-şi odihnească
au aripi căzute în evantai
mersul stângaci şi greoi
parcă acum îl învaţă

pe plaja pustie îşi caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
şi marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă

s-au întors albatroşii la ţărm
cu aripi căzute
în evantai...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul minunilor

Ajuns-am prin pulberi şi mirişti
unde răzbat fără sfat numai unii.
Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti
după mersul albastru al lunii.

Lângă fântânile darului harului
pâlpâie boalele, ţipă lăstunii.
Plin este satul de-aromele zeului
ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.

Legi răsturnând şi vădite tipare
minunea ţâşneşte ca macu-n secară.
Cocoşi dunăreni îşi vestesc de pe garduri
dumineca lungă şi fără de seară.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

ziua a înflorit târziu pe frunza tăcută
noaptea a stins astrul
tulburat de razele amurgului

bezna străpunsese ca un corn
lumina aşezată pe lucruri

vibraţia ei călătorind ca o taină prin celule de gând
urzind un crepuscul stingher şi năuc

mâinile au dezvelit închipuirea
de pe nimicul împrejmuit în carate
din podea a ţâşnit singurătatea
făcându-mi cu mâna

mersul şi-a preluat rotundul din spaţiu
la margine de sunet şi fără culoare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu te va mai iubi aşa abrupt

ca într-o prăvălire infernală
pentru o clipă unică de rai
altfel fericirea ar deveni banală
ca mersul la toaletă

agăţată cumva în propria creaţie
vei rămâne doar cu o fâşie de timp albă
poate din ce în ce mai albă
ca într-o secvenţă repetabilă
deşi ştiu că te crezi puternică
atunci când în mintea ta se amestecă licuricii
cu demenţialul zbor albastru al libelulelor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenie

În noaptea cu tăceri de stâncă,
Smeriţi urcau călugării spre cer,
Pe treptele de pocăinţă adâncă,
Îngânând stihuri şi cântece de ler.

Cu reverenţe se înclină universul,
În faţa smereniei ce ei o îmbracă,
Prin simplitate lin le este mersul,
Luceferi ofiliţi în cale li se apleacă.

Urcarea lor este o coborâre lină,
În eu-l lor cu candele în care ard,
Stele ce împrăştie în jur lumină,
Prin elixirul mirului de nard.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leşin bulgăresc

nu mă trage de limbă! n-o să afli mai
nimic am urcat 238 de trepte abia
suflu
de pe plajă până în camera de hotel căţărat
pe o stâncă adâncă - abruptă? -
cumva
numai sub cearşaful ud mi-am găsit liniştea care la
balcic nu te priveşte: nu o
să afli
nimic de la mine în aranjamentul de sus
al exersării leşinului bulgăresc! nu trage
ceafa
mea foarte laxă nu trage la mersul
cu versul în pantă, nu ştii...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai tu, femeie?

Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...

Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademeneşte mersul?
Iar privirea-ţi, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...

Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanţă?
Ea-mi dictează în neştire
Rime despre drag de viaţă...

Ce ai tu şi-o alta n-are?
Ochii-ţi, trupu-ţi, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare covidiană

De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate...
botez un cer peste viaţa mea
în fiecare vis...
şi strig ca nebuna:
"nu-mi ajunge o viaţă
să iubesc un singur om''
aş fi obraznică
dacă aş mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă...
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (17 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Numai cât te gândesc,
si sângele danseaza în jurul inimii,
numai cât te aud,
si sângele se resfira ca o harfa.
Poate nu stii, poate n-ai sa stii,
dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,
si numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
si dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
si-aud în lacul nelinistit al inimii
un fosnet: se desprimavareaza

poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!