Poezii despre focul iubirii, pagina 10
De ziua îndrăgostiților
De ziua iubirii te îmbrățișez
Îți dăruiesc o năframă țesută cu razele soarelui,
Scăldată în vechile pietre ale morilor
De unde cuvântul se ridică din apă la cer.
De ziua iubirii aș vrea să mă aștepți cu sufletu-n palme
Să-mi fii vioară, să-ți cobor noaptea de pe cer
Și ochii tăi să lumineze ca stelele de ziua iubirii
Deschide-ți inima tot mai larg!
Precum inima îngerilor făcuți din lumină
Căntă și iartă pe semeni tăi ca să împaci iubirea cu cerul senin,
Precum inima mea te iubește pe tine!
poezie de Lorin Cimponeriu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La clubul zeilor
exersez în taină amorul platonic
Eros îmi este vitual amant
Cronos îmi insuflă optimismul tonic
Appolo strălucește ca un diamant.
arde-n mine focul sacru de la Prometeu
uscături de gânduri se transformă-n scrum
fluturii iubirii zburdă-n decolteu
Jupiter deschide sorții un nou drum.
la clubul zeilor dansez menuet
elixirul vieții l-am sorbit cu sete
înlătur cu grijă timpul desuet
arunc în flăcări decepții, regrete.
palton de lumină sufletul îmbracă
iarna amăgirilor aștept să treacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de rănile
Picioarelor tale
Obosite de mers
Pe muntele iubirii.
Mă rugai să te port
În spate,
Am preferat
Să te iau în brațe...
La capătul orizontului
Se făcea zi
Și -n ochii iubirii
Pătrundeam amândoi
Sorbind nectarul speranței.
Picioarele ne sprijineau
În cârjele umbrelor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictură pe suflet
călătoresc cu visul printre ceruri albastre
la fântâni arteziene cu ape pure turcoaz
timpul ascunde-n mine apucături sihastre
la rădăcina gândului îngrop negru necaz.
Sânziene mă cheamă să pictez vitralii
cu chipuri de îngeri liberi și fericiți
au ars în focul sacru zile de represalii
și Hristos îi iartă pe cei nenorociți.
pe valea cuvintelor au înflorit roze
poemele iubirii au crescut ca munții
agheasma din izvoare o beau în supradoze
când brazii mă alintă sfătoșii, cărunții.
lumini violet au răsărit în poze
noianul de probleme îl rezolvă sfinții.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertarea
Ți -am auzit inima cântă
Cântă cu stropii de ploaie
Credință în muzică caută
Focul iubirii arde ca o văpaie
Flăcări ard din neputință
La întrebări același răspuns
Caută iubirea în a ta ființă
Privește -n tine fi destins
Sunt lângă tine suflet drag
Picurul ce îți atinge fața
Nu te sfii eu-îs sufletul pribeag
Între noi se -nalță viața
Ursite clipele -s prin cuvinte
Cerul ne-a dat binecuvântarea
Gândurile iubite sunt rîvnite
Picură cerul ne -a dăruit iertarea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada vântului
chem nerăbdătoare vântul să destrame norii
să trăiesc în armonie cu stelele dragi
să văd și noaptea cum strălucesc sorii
cum luna descrie povești despre magi.
ziua fluieră pe frunze doine sublimate
bolte de curcubee le mângâie duios
spulberă furia când cu putere bate
în cetina verde se închină pios.
se joacă în plete negre și bălaie
atingând obrajii lacrimi le usucă
din focul iubirii stârnește vâlvătaie
e mereu grăbit e mereu pe ducă.
își face culcușul și în șura de paie
la cerul primitor visele le urcă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă doar
O clipă doar să te ntâlnesc
Ca zahărul în ceaiul fierbinte
Si apoi repede să mă topesc
Aburul pâinii ce iese din plite
Eu doar o clipă să te strîng
Tu jarule nestins de atâta dor
Ca pe un cărbune să te sting
Să simt aroma dulce a buzelor
Rămâne o clipă de eternitate
In gândul meu rămâi pe veci
Iubirea este durere si libertate
Din visul meu n ai sa mai pleci
Taina iubirii trăită într o clipă
Esență rosie din inima iubirii
Clona a sufletului meu culpă
Jertfa iubirii pe altarul mîntuirii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnic
Contemplu: in noapte sta crucea de lemn
cu urme de cuie si cui de indemn
la stavile boltii fugare, spre care,
cu mistice brate de pom, creste un om.
El singur, sa cinte in aripi de ruga
avintul si zarea si cerul de miine,
cind trupul placerii va zace, zvirluga
scuipata de focul credintei- ramine.
Fioruri vestale-i tin focul, fecioare
cu siini de jaratec- si flacara doare.
Se sfisie carnea in aschii de semn:
din crucea pierduta intirzie lemn.
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ții minte focul...
Ții minte focul, chinul, primăvara,
Tot viscolul aprins ce bântuise?
El ne adunase, el ne învrăjbise,
El ne mâna, învolburându-și para.
Dar de pe-atunci, când nu se potolise
Furtuna vârstei, cea dintâi, amara,
Când tinereții-i mai duceam povară,
Noi încă ne uneam prin alte vise.
Și dacă azi nimic nu ne desface,
Și trecem în deplina-mbrățișare,
E că-mpreună nu aflarăm pace,
Ci căutarăm focu-ncins în zare,
Și rostul lumii care se preface,
Și-al nostru, celor trecători sub soare.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degetele iubirii
Degetele iubirii nu mor
Pe-un trandafir însingurat,
Totul are izvorul în dor
Și se dăruie-ades minunat.
Tu ai privit petalele târziu,
Senzuale inimi pictate,
Totul înjur e pustiu,
Iubirea înalță palate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!