Poezii despre citatul zilei de duminica, pagina 10
Poem de dor
M-am risipit în versuri, m-am risipit în carte.
M-am risipit în vise și în iubiri deșarte...
Deșertăciune-i tot... nu vreau să recunosc.
Viața-i un miracol și toate au un rost.
Dar când apusul zilei se-apropie de mine,
Simt cum se frânge-o rază și sus din înălțime,
Cu ochii ei cei roșii imi spune-n glas șoptit:
-Sä nu te-nfrângă noaptea, așteaptă-n răsărit.
Voi fi din nou cu tine și bucurie-n glas...
Te-ajut în zorii zilei să-ncerci încă un pas
Spre altă risipire de gânduri din fuior,
Și te adun spre seară într-un poem de dor!
poezie de Doina Bonescu din Versuri risipite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei
O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Și-a rupt zăgazul patimii și milei.
Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi înghețând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.
Îngerul morții și-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porțile infernului, cerberul,
Neputincios să-și înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colți rânjiți abia strunind puterea.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia orizontului
adevărata poezie este când roșul devine
maci înfloriți și căldura soarelui se preface în grâu copt
amestec de lumini să bucure ciocârliile
ce mă privesc
ca și cum m-ar înțelege
geloasă este linia orizontului ce se îndepărtează
mă lingușește mă desmiardă
apoi fuge mai departe
cât de aproape era altădată
se întâmpla în miezul zilei
doar întindeam brațul și gata
eram pregătită s-o ajung
acum leg un vis plăcut
de amprenta ei
incendiată de o nouă și adevărată lumină
ce nu mă lasă singură
în irespirabilul zilei țesut din vise și himere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică
soarele
năruie catedrale
zidite
din cenușa cuvintelor
îngerii prezenți
la spânzurătoarea
orelor
primesc
iertare
din
ochii mamelor ce clădesc
cu lacrimi
încăperi pruncului absent
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ador
să fac umor
duminică dimineață
la humor
ador să fac amor
crăpând în patru
un perete televizor
ador să nu mai mor
să aduc cu pluta
ultimul murmur de izvor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând verde împărat
Mi-a promis sâmbăta
că trece joi pe înserat
eu o iubeam pe sora sa
cu-un gând de verde-împărat
la un pas de clinică
pe sora sa de soare
minunata duminică
ce nu mai apare
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de când îmi fac duminică din luni
ascensorul nu mai funcționează
noaptea prind șoareci albi
într-o cursă de catifea
în copilărie mă ascundeam în șifonier
îmi era dor să fiu găsită
acum nu mă caută nimeni
prin autopsia acestui s caligrafic
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În memoria zilei
adun înțelepciuni din cultul Vede
nu or să contravină dogmelor creștine
prin orice credință Dumnezeu se-ntrevede
universul veghează cu forțe divine.
în paradisul verde totul este posibil
înfrățirea cu codrii cu munții cu marea
și prețul succesului este admisibil
lumini trec prin sânge ascultând chemarea.
am lăsat amprente în memoria zilei
din chipul soarelui zâmbete culeg
părți din suflet las în cutia milei
cu poeți stelari mereu mă reculeg.
fericirea poemelor trece prin albul filei
pe hotarul iubirii de armonii mă leg.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt musafirul zilei
Sunt musafirul zilei de azi
Sub învelișul unei logici întoarse
Am mentalitatea unei prăzi
Dar nimeni nu mă miroase.
Am fost chiar invitat la masă
La limita dintre viață și moarte
De niște clipe arțăgoase
Dar mi-am văzut de drum mai departe
Într-un timp ce se înghesuie-n gamele
Pentru a mai fi turnat încă odată
Gânduri oferite sub formă de acadele
Într-o societate atât de abrutizată
Unde tot ce există, de fapt nu există
Un ochi dezvelit de zorii dimineții
Așteptând primul fir de lumină suprarealistă
Reflectat în pleoapa greoaie a nopții.
poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un fel sau altul trebuia să fie duminică!
începeam și azi cu aceeași oboseală
aceeași teamă estompa contururile
trecerile noastre spre un capăt cu sens al zilei
plânsul era la fel de sugrumat nu știu
dacă ne rușinam dacă ne încăpățânam
să intrăm... să rămânem într-o imagine:
"eroii fără de riduri", "micii zei", "invincibilii"?
încet încet ne pierdeam
abilitățile de actori
o pală intempestivă și rolul nostru...
am zis că e bine
la fel ca altădată
că totul era cel mai probabil
o deraiere ușoară o "variație"
se lăsa amiaza se bătea de noapte
n-ai fi știut să-mi răspunzi dacă te-aș fi întrebat
care era punctul acela de unde continuaseși
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!