Poezii despre ciclul vietii, pagina 10
Hoinar
Efemer prin orologii
O clipă de umbră sub soare
O picătură de carne
In hămesitul timp
O adiere de vorbe trecătoare
Un pai in șemineul vieții
Abur in ocaua morții
Plumb in talgerul judecătii
Un fir de iarbă in vântul sorții
Un cocon de lut cu vise
O cârtiță ce sapă după aripi
Hoinar praf pe masa vieții
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina vieții neîncăpătoare
Primăvara iese din scoica nopții
Luminată de întrebări semețe
Zboară-n cer cu sufletul blajin
Ca o barză prinsă-n două bețe
Cresc mugurii și frunzele la rând
Pâinea aburindă de-al ei soare
Apoi, Doamne, scoica o ascunde
În lumina vieții neîncăpătoare
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda vieții
Oare
Ce ne-ar putea
Mărturisi
Oglinda vieții
Dacă ne-am privi
În apele ei
Veșnic tremurânde?
Ce viitor în ea,
De noi,
Se-ascunde?
Dacă trecutul
Ni l-am revedea
Am mai putea
Schimba
Din el ceva?
Căci dincolo
De tot ce-a fost
Și este
[...] Citește tot
poezie de Mariana Bendou din Florile inimii (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi
Urcând pe scara vieții
Câteodată greșești
Si trei patru scări regresezi.
Dar realizând acest lucru
Și nerepetându-l
De fapt avansezi
Cu trei patru scări
Față de locul unde erai
Pe scara vieții
Inainte de a greși..
Căci din greșeli
Invățăm a fi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata vieții
Roata vieții, țineți minte!
Când vrea merge înainte.
Când dă de puțin noroi,
Roata o ia înapoi.
Roată, roată rotitoare,
Nu ești ca apa-n izvoare.
În loc să dai lumii viață
Tu îi iei orice speranță.
Ascultă-mă roată bine!
Am să mă lepăd de tine.
Îmi iau sufletul cu mine
și mă duc unde-mi convine.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectator
Observ cu interes
Cum se luptă instinctul vieții
Cu geniul morții.
Viața vine cu o mie de tertipuri,
Moartea are o mie și una de vicleșuguri.
Ca doi gladiatori,
Unul cu trident și plasă,
Altul cu spada scurtă.
Strivit între logica misterioasă
A vieții
Și logica misterioasă a morții
Sunt terenul de luptă.
Au rămas din mine
Doar ochii,
Să vadă și să se îngrozească.
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altarul Naturii
În templul Tău zi de zi trăiesc
Și mi se pare atât de firesc,
Să mă trezesc în al tău decor,
Plin de limină și culoare
Să admir fiecare floare,
Să respir aerul proaspăt, curat,
De verdele frunzelor curățat.
În fiecare zi Ai ales să-mi oferi
Altceva decât a fost ieri,
Mai ieri firul ierbii încolțea,
Pe pajiște copiii zburdau,
În grădini era mare zor
Pentru pregătirea peluzelor
Cu flori multe și colorate
Care pe care în frumusețe să se întreacă
În pământ sămânța germinează
Și ciclul vieții îl urmează,
Crește, înflorește și rodește
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne învârtim în cercul vieții ...
Ne învârtim în cercul vieții,
Unde nimic nu-i cum am vrea.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Ci doar amestec de vopsea.
E-o lume crudă, contrastantă,
Mixtură de iubiri și uri,
Cu zâmbet trist, vesel, grimase
Schimonosind aceleași guri.
Pierduți ca bobu-n lanul galben
De-o adiere scuturat,
Împinși de-a valma-n caruselul
Ce se învârte ca turbat.
E-o lume de lumini și umbre,
În care-i greu să te strecori
Fără să rătăcești în beznă,
Visând să te trezești în zori.
Ne învârtim în cercul vieții
Trecut, prezent și viitor.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Iar noi, doar piese de decor.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet
alergând printre ani
mă loveam de spațiul îngust, uzat,
al luminii
fereastra vieții capta umbre
în neliniștea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele lumii au închis inimi
în noapte desenasem cearcăne
sub ochii obosiți ai sufletului
în amurg, pe țărmul vieții
un biet suflet
înfășurat în ceață
veghează
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!