Poezii despre batranul din luna, pagina 10
Umblă luna ca nebuna...
Umblă luna ca nebuna
Printre norii plumburii
Noaptea s-a lungit, de-acuma...
E-o vreme cu insomnii!
Frigu-n oase și în case
Ne pătrunde tam-nisam,
Zorile ivite-n ceață
Ne salută de la geam...
Scoală, sturlubatic domn,
Pune pana pe hârtie
Vreme nefiind de somn,
Pana-nvaț-o ce să scrie!
Despre lună, despre soare,
Despre nurii mici, zglobii,
Despre stele căzătoare-
E vreme cu insomnii.
[...] Citește tot
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi o dată pe lună
Nimeni nu a aflat ce-i aia fericirea adevărată
dacă nu a apucat să trăiască măcar o dată pe lună.
E un sentiment înălțător, lunatic chiar, selenar (de ce nu?)
să cazi în gol de la înălțimea infinitului.
O dată pe lună, o dată pe lună,
atunci când nopțile de vară-s reci și viața-i bună.
Te plimbi încolo și încoace,
ești stăpânul universului
și chiar atunci când totul tace
peste tot
poți asculta cântecele trompetelor
care se ridică în urma ta.
A trăi o dată pe lună,
nu e nimic mai frumos decât să plutești în derivă,
gravitația să te legene în puf ca pe-un copil privilegiat,
iar căderea...
căderea, acel act final mimat printr-o eschivă,
este cea mai umană senzație din câte există,
de-aceea fericirea vine o dată pe lună
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In luna mai
In luna mai indragostit peste masura,
Eram de multa vreme, acum sunt si mai tare,
Barbati iubind femei, finaluri, multa ura,
Eu sunt mai diferit, caci eu iubesc o floare.
In luna mai imi zboara gandul doar la ea,
Zbura de multa vreme, dar n-am stiut sa-i spun,
Am reusit acum, oare o sa ma vrea?
Astept ca un copil, de draoste nebun.
In luna mai ma simt al ei carne si oase,
Eram de multa vreme, acum stie si-astept,
Sa ii castig gurita si mainile frumoase,
Si capul sa mi-l culce cu drag pe al sau piept.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murit-a luna
Murit-a luna de singurătate,
Căci stele toate câte-s sus pe cer,
Le-am adunat, în dar să ți le-ofer,
În semn de culpeșă complicitate,
La o iubire cum n-a fost vre-odată,
Și nu va fi pe-al dragostei ogor,
Cât stele fi-vor, libere în zbor,
Să-și facă luna plină aliată,
La viclenita taină a iubirii,
Ce-n lanțuri leagă pe îndrăgostiți,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii
Deși pe cer e-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieții ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.
Ca și atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Și-n cer zâmbește-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Și cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deși pe cer e-aceeași lună.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună
toamna asta luna s-a suit în zare
și stă acolo ca o ciutură, ca o căldare,
de-o prind să verse aurul din ea,
domnul, posac, îmi taie mâna mea.
mă plimb pe iazul alb de platină
și luna-n capul meu se clatină,
eu vreau să-i caut tainic meșteșug,
dar luna stă bătută-ntr-un belciug.
încet-încet se urcă-n cer șireata,
degeaba încerc ca să dau jos găleata,
mă sui semeț ca prostul pe o glugă
și cad de-a berbeleacul, buturugă.
ca să te prind, of, lună de-aș putea
te-aș face, zău, pe veci iubita mea
și te-aș plimba-n trăsuri de catifele,
uitănd pe veci ibovnicele mele.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă luna
Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-și cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.
Cântă luna-n brațe strânsă,
Printre vise și-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Și parfum de trandafiri.
Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colț de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.
Cântă luna și ne ploua
Cu argint din așteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia florilor
Luna mai ne scoate-afară
și din casă și din viață
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheață
Și din casă și din viață
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafață
doar adâncul din colindă
Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară
Și prin casă și prin viață
flori să fim ea ne răsfață
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna albastră
Gânduri se-adună
în valuri și-ngână
dorințe și vise
cu ferestre deschise
către luna albastră,
din noaptea frumoasă
ce este...
poezie de Mihaela Vicol
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică
Trebuie să arătăm
tare frumos
călare
pe bătrânul dovleac
al pământului
strâns bine
în ecuatorialul chimir
ne odihnim cu toții
de parcă fiecare din noi
ar fi zidit o lume.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!