Poezii despre aurora, pagina 10
Pe Cel ce ne-a făcut
Din stihuri și din versuri, din dragoste de lume
Din aluaturi moi și tot soiul de hume
Ne-ai încropit din univers, ne-ai zămislit din mare
O viață dulce Tu ne-ai dat, c-o singură suflare.
Din poezie și iubire, din dor de om și duh
Din norii albi, din Lună plină, din soare și văzduh
Te-ai coborât în fiecare, cu glas smerit și blând
Cu sfânta-Ți adiere pură golul din noi umplând.
Și am uitat de noi și am uitat de Tine
Ne-am îmbătat cu patimi, cu lacrimi și suspine
Ne-am smuls din inimi, din gânduri și din suflet
Un murmur preaînalt, cel mai gingaș răsunet.
Pierduți, târâți în jos, cu totul lepădați
De sinele din noi și de căderi trădați
Ne-ntoarcem, în sfârșit, mereu la început
Ca să-L putem pricepe pe Cel ce ne-a făcut.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
MERIT
MERIT
autor Ludmila Maciuga
Ați mai mers vre-o dată singuri,
Printr-o noapte fără lună,
Ș-ați simțit oleacă friguri,
Și-o neliniște nebună?
Ați mai ridicat prin soare,
O cărare înspre munte,
Fruntea plină de sudoare,
Călcând petre mari, mărunte?
Ați mai mers printr-o pădure,
Culegând ciuperci și poame,
Tot gustând din dulce mure,
Potolindu-vă de foame?
Ați mai observat amurgul,
Colorat de-o auroră,
Aprinzând pe câmp și rugul,
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua poeziei - CE-i poezia?
Zbor în forma cea mai distilată,
ce se conturează în văzduh,
cântec într-o lacrimă curată,
Doamne, cât fior prelins în duh...
Vis, melancolie și aromă,
stare de etern și de neant,
flutur aiurit intrat în comă,
E un pic din Leibniz și din Kant.
E tristețe și cădere-n sus,
mugur alb și roz, și absolut,
Poate-i Răstignirea lui Iisus
și durerea care l-a durut...
Nebunie e și întristare,
nostalgie, vis și auroră,
lacrima cireșelor amare,
cîntul unui marinar la proră!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nud cu iepurași de câmp
Din frică ne-au făcut un templu
și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
cică să dea urmașilor exemplu
ne-au dezbrăcat apoi în piele goală
Și iarăși ne-au băgat la-nghesuială
cerul ca un șarpe Doamne fu strivit
pământ ocean și auroră boreală
brusc s-au întors spre asfințit
Cerul Doamne ca un șarpe e strivit
cică să dea urmașilor exemplu
pe funia dintre plus și minus infinit
din frică ne-au făcut un templu
Și ne-au băgat pe toți la-nghesuială
să ne vopsim și zilele cu smoală
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră matinală
Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in șuvoi firesc
Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leșul meu
Cealaltă, de vise
care mi le prad
și când, pare-mi-se
că adun și scad,
Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
Te-am căutat ca pasărea rănită,
Lovită de furtuni fără-apărare
Ce plânge-n zbor în noapte rătăcită
Cerșind lumină, cuib și îndurare.
Te-am căutat cu inima epavă,
Un cord ucis de- atâta neiubire
Transplantul să mi-l faci fară zăbavă
Și-artere noi să-mi pui spre fericire.
Te-am căutat prin frunza ruginie
Cu sufletul mereu o rece toamnă,
Răscolitoare, în veșnică- agonie
Să-mi las durerile din el ca vamă.
Te-am căutat cu patimă și sete
Printre zăpezi celeste neumblate
Șirag să-mi pui la gât de amulete,
Hlamidă de speranțe atârnate.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (12 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Paris, efect de dimineață
Abea aștept o zi cu soare,
O auroră ca-n povești,
S-o iau pe "Corso" la plimbare
Printre parfumuri franțuzești.
Nu mai fumez de dimineață,
De ce să trag tot fumu-n piept,
Când Notre-Dame, efect de ceață
Mă-nvăluie pe malul drept?!
Decât"avoir", mai bine "etre"
În zori boem, căci mi-e egal
De hoinăresc prin Place de Tertre,
Prin Montparnasse sau Place Pigale.
La Luvru-i mare-nghesuială,
"Merci monsieur","au-revoir"și"pa",
Mai bine-o iau pe Mona Lisa
Cu tot cu zâmbet, la șosea.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crivățul
Pastel de iarnă
Peste sat gătit de iarnă
Cu argint ca în poveste,
Crivățul smintit răstoarnă
Toată truda și-o sucește,
Și o ia-n spinarea lată,
Și o zvârle peste poartă.
Unde-i gardul și fântâna?
Le-a ascuns sub trei mormane,
Parc-a pus neaua cu mâna...
Și cu forțe inumane,
A ornat casele toate,
Iată-le imaculate!
Un coș de pe-o casă veche,
Fumegă parcă alene,
În fuiorul nepereche;
Crivățul, cât opt balene,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș sacrifica
Mi-aș jertfi mii de poeme, le-aș dona cu gentilețe
Unor cerșetori de stradă, printre forfota din piețe,
Doar să gust zburdălnicia anilor ce au trecut,
Să mai prind macii de mână într-un dans necunoscut.
Și aș renunța la bolta care-n nopți catifelate
Își expune în seninuri stelele iluminate,
Și aș cere-n sfiiciune doar un fir de busuioc,
Să mi-l pun - da nu spun unde - nenorocul să-l dezghioc.
Mi-aș sacrifica și vara pentr-un boț de fericire,
Ca să gust licoarea vieții ce mă ține-n amăgire;
Să cer primăveri candide cu brățări de muguri mici,
Să alerg desculță-n râuri să mă spăl de griji și frici.
Mi-aș sacrifica și cordul pentr-o zi și un minut,
Ca să mângâi și uitarea unui chip ce m-a durut...
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib de neliniști
În culcușul de neliniști plouă cu bucăți din Rai,
Când cu șuierat de șarpe, când cu moartea în alb strai,
Și credeam că Paradisul este doar un râu cu miere...
Și mă zvârcol ca pe cuie, ca ofrandă, ca-n tăiere.
Corbul râvnitor la trupu-mi mă pândește ca hulpav,
Se rotește pe deasupra-mi de flămând sau din nărav,
Și m-afund, m-adun din resturi și mă strâng să intru-n mine,
Cu suspinul și cu spaima ce mă-mpung să mă termine.
Ațipesc de istovită și visez cum pruncul meu,
Care-i chinuit de-o boală... strigă către Dumnezeu
Că un iad îl ține-n lațuri și-l sufocă, și-l sugrumă,
Când mireasă în strai negru, neputința mă consumă...
Și tresar, alung paloarea ce o capăt în nesomn,
Nu mai dorm, mă tem că visul mă va nimici prin somn.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!