Poezii despre lumina diminetii, pagina 10
Reînviere
În orice ochi e-o adâncime
și-n orice frunză e o toamnă
și nu e loc trasat de urme
care uscat nu mai emană
Din rădăcini din nou urmează
trunchiuri de lemn și de verdeață
Pământul unic recreează
din moarte semnele de viață
Albul e pur de transparență
și negrul pur îl încadrează,
uimită Luna resemnată
zâmbește și se deplasează
Lumina plină de visare
și colorând umbrele nopții,
în fuga ei din mândrul Soare
renaște sensul dimineții
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ciocârliei
Lumina mă înfășoară
în petale de soare,
de pe umerii orizontului
vin caii dimineții în coame cu vânt,
pe rouă izvoarele șipotesc în taină,
pleacă din munți fără să se uite-napoi
și alunecă îngemănate-n galbenul câmpiei.
Muritorii fac un popas la fântâni,
salcâmii ascund în frunze tăcerea,
din cer cade câte un mănunchi
de raze la picioarele lor neobosite.
Cântecul ciocârliei
se odihnește-n palma amiezii
cu triluri șoptite din cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
primăvara crește în urma mea,
sfâșierea ei lasă urme pe tâmple.
în fiecare zi decorul răscolit
mi te fură câte puțin.
mirosul dimineții,
strigătul frunzelor ucise de pași,
tăcerea golului ostil,
amprenta ta din lacrima uscată,
toate-s lumea mea, de timp limitată.
lumina mă pierde și mă uită,
cuvintele nevătămate rămân cu mine
ca o umbră lungă în care te aduc
în clepsidra golită de timp.
un cearcăn din stele arse
îmi construiește cerul ca un cort durut.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind pe fugă
Pe fugă-i viața, mâine tace-n racle...
Te-așteaptă Domn cu pâine și cu sare
În prag eternității necesare
S-aprindă-n bezne dimineții facle.
În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr șperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.
La Dumnezeu la ușă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgește-ntruna.
Tu, despletită de eres la păr,
De-ți cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ți zice Sus tăceri de Adevăr...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lumină
o lumină mușcată de fluturi
îmi cade pe gânduri,
mâinile se pierd adormite-n poală.
neimportantă e ceața dimineții,
nici mirosul cafelei umplut cu iluzii,
sau minutul nemângâiat al tăcerii din frunze.
într-o strofă naufragiată
sunt azvârlită din întreg,
în rama unei pleoape ovale,
cu rochia mea croită-n albastru
unde culorile fug aprinse de emoții.
și-un răspuns nechemat
se așază-n privire.
e o alegere, dintre copacii fără frunze
și forma perisabilă a unui zâmbet risipit în vânt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ROGVAIV
Provenit din duh de trandafiri,
Roșul e culoarea marilor iubiri,
Iar Oranjul ține de mister și crimă,
Galbenul ne poartă căldură și stimă,
Fiindcă, Doamne, este rupt din soare,
E suflet rotund și înmiresmare...
Verdele cel crud e-al naturii fală,
Lumină vegetală și pururi regală.
Albastrul distins marele regret
Urcă în azururi, calm și desuet...
Emanat din roua dimineții,
Ce alungă norii și unda tristeții,
Indigoul, Doamnă, e-un sărut discret...
Pe când, vai!, tristețea-i farmec Violet!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi oarecare
zorii dimineții au gust de kefir
lumina mă-nvăluie ca o catifea
îmi ghicesc norocul în zațul de cafea
pe geamul deschis intră un zefir.
horoscopul spune să nu mă izolez
să-mi reglez conturile cu lumea întreagă
doar Dumnezeu poate să mă înțeleagă
când decepții și regrete controlez.
moartea mă ține în stresant ring
nemiloasă mă lovește pe la spate
cu toată colecția de doruri crispate
gânduri înfocate cu lacrimi le sting.
vreau steaua mea astăzi să o ating
să redea viață viselor îngropate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz dezlănțuit
cântă în mine dezlănțuit extazul
mai toarnă-mi fericire în pahar
să țin departe de mine necazul
să simt că Dumnezeu mă umple cu har.
stau de vorbă în tihnă cu poeții
povestind câte-n lună și stele
sorbind cafeaua zorilor dimineții
îmbrăcați în lumini ca în fine dantele.
Lumină tu împodobești sufletul gol
și te extinzi până la margini de fraze
arzi în raze blânde sufletul frivol
scăldată-n rouă cu licăr de turcoaze.
cu chip de înger încreștinezi zaraze
când îmi este teamă mă alinți cu raze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii
Crepusculul de toamnă e trist, dar inefabil...
În catifea de brumă-și scufundă strălucirea.
Acum, tot muritorul se simte mai amabil
când, în melancolie, își află fericirea...
Cu oboseli vioaie, ce-i macină lumina,
crepusculul adună înțelepciunea vieții
sub ochii ce-i închide, neamintindu-și vina
că nu se mai trezește la ora dimineții.
Cu-aceleași vechi tipare, în fiecare toamnă,
crepusculul surprinde, de fiecare dată,
cu frunze colorate și flori care ne-ndeamnă
să ne-amintim povestea cu un băiat și-o fată...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelelor
Cred că florile dimineții nu sunt de ajuns pentru inima ta
Și ochii tăi atât de frumoși
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul soptește printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice șoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara și dimineața te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereții ca farul bizantin
Și dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!