zeitate

O, TU MINA ZEITATE...

O, tu mină zeitate nesătulă
Cu multe capete de galerii
Tu îţi devori fără vreo milă
Ai pământului copii.

Nu ţii cont de sentimente,
De ceea ce rămâne în urma ta
Îţi îngropi în sentimente
Pe cei ce te-au creat aşa.

Zeiţă, tu ne dai doar bogăţii
Argint, aur, diamante,
Transformate-n bijuterii
Pentru sferele înalte.

În jurul tău sunt bucurii şi jale
Având secrete ne elucidate
Din întuneric aduci lumini în cale
Dar curmi şi vieţi nevinovate.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

doi ochi negri mă privesc
prin flăcări domoale
din fereastra
sufletului ciudat
cu trup de zeitate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normalitate

Am înţeles frivola ta dorinţă
Născută din capricii de bărbat,
Fiind captiv în propria-ţi fiinţă
Îţi căutai pe undeva un vinovat

Eu m-am ascuns, dar nu-I fatalitate
Că nici măcar n-ai încercat să mă găseşti,
Ţi-am înţeles acea frivolitate
Căci tu pe tine nu te regăseşti.

Doream un joc ce nu l-ai înţeles,
Un joc ce ne-ar fi animat fiinţa,
Dar l-ai văzut anost şi fără sens,
Frivolitatea-ţi răscolise neputinţa.

Era un joc cu doi câştigători
Cu împliniri de fiecare parte,
Pentru ca noi, doi simpli muritori,
Să anulăm acea frivolitate

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (24 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem simplu

Deschide-ţi braţele,
fii altarul meu,
al celui care – pentru a crede –
are nevoie să vadă,
simţind că sub forma unui chip
şi al mâinilor nespus de frumoase,
al degetelor inelate
şi al devălmăşiei pletelor
stă – neclintit – o mică zeitate.

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramas bun

Ma intorc din tara de ploi,
in care au ramas uitate
morile de vant
si oasele mele de trup, nemestecate...

doar inima ma urmareste a stafie,
invocand zadarnic acea zeitate,
ce-mi provocase o lacrima vie
si aceasta fractura de pleoape.

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitatea cu sfredel

Nu pot dormi! O zeitate cu un sfredel face găuri
în cerdacul lunii
să-şi pună degetele la iernat
şi are multe
multe
mai bine îi dau o sită de strecurat
sângele meu
ce curge
dintr-o cameră-n alta...
Mă rog la el să înceteze
El se roagă la mine să nu adorm!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitate de apă

şarpe cu cap ascuţit
despicând ochiurile largi ale bălţilor
periscop al unui adânc visător şi ceţos
plin de ploile icrelor
blânda zeitate de apă
însorindu-te pe bolovanii gălbui
lângă dig
ochiul tău fabulos se-nrudeşte
cu bărcile pline de nevestele pescarilor
cu salcia bătrână albită
de-un nor poposit de egrete
cu masa de jertfă unde-n amurg
prada de vie se curăţă şi se sărează

pentru sufletul tău ţi-ar fi fost necesară
o cu totul altă înfăţişăre
astfel cum eşti
trupul tău e-o armură străveche
şi înspăimântătoare
pe dinăuntru locuită însă

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Adeseori, spăşiţi, servesc,
Mari porţii de singurătate,
Scrutând fâşii de puritate,
În hăul vast şi omenesc.

Au multă luminozitate,
În gându-le dumnezeiesc
Şi, solidari, sporovăiesc,
C-o nevăzută zeitate,..

Ei, în amurguri, înfloresc,
Salvându-se de-nstrăinare,
Strigând spre cei ce pângăresc.

Şi grai, şi limbă, dar şi floare,
Iubiri apuse-i zgândăresc,
Iubiri, de-a pururi, migratoare...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitate autohtonă

Măriţii zei iubiţi de greci,
Au dispărut ucişi de timp,
Iar azi pustiul din Olimp
Trezind în noi fiorii reci

Dorim să ne găsim pe veci
Noi zei ai noştri, ca în schimb
S-avem un mioritic nimb
Încununat de ferme legi.

Pulsându-ne concret prin vene
Ca-n fabuloasele poveşti
Şi-având "orientale gene"
Tradiţiile par fireşti
Azi proclamând măreaţa LENE,
Zeiţă-a muncii româneşti.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de castitate

De frica de singurătate,
Îţi râde-o lacrimă, femeie,
Şi,-n decolteul tău de zeie,
Doi sâni îţi râd a puritate...

C-o falsă, vai!, naivitate,
Scrutezi privirea mea mereie,
De frica de singurătate,
Mă-ncătuşezi în curcubeie!

Ai aripi verzi de zeitate,
Le simt polenul ce scânteie,
Şi-o mână fină îţi descheie
Centura mov de castitate...

De frica de singurătate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!