zaiafet

Salariul redus

Cu trei sferturi de buget
Tot mai rar la zaiafet

distih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudodaltonism

O greşeală l-a ucis.
Ameţit, la zaiafet,
Vrând să bea un Cabernet,
A luat verde de Paris.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

zaiafet

Zaiafetul

Chef mare şi cu lăutari,
Chiolhanul nemaipomenit
Organizat de ospătari
Când au client vreun ilicit.

definiţie epigramatică de Ion Cristea Geană din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rurală

Săteni, ca-n frescele romane,
Fac toamna mare zaiafet;
Le fierbe vinul în butoaie
Şi-n capul celor din bufet.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasmă medievală

Hei, da, de aş fi fost boier Costache
imitându-l pe Văcărescu, zis Ianache,
m-aş fi înconjurat de nimfe, baiadere,
topindu-mă în letopiseţ de plăcere

Şi tot ca el, boier de viţă, falnic, tare,
nici eu nu aş lăsa domniţa fată mare.
iar vinul roş ar curge şipot din bărdace
nu-mi cere îndurare, că nu te las în pace

Şi i-aş şopti vers de iubire-n greaca veche
strâmb i-aş jura că-i fără de păreche
cu giuvaiere aş plăti, la graniţa ei vamă,
aş scrie spornic opul cu "Băgări de seamă"

Bătrâne, iar te amăgeşti cu vise de ietac
ţi-arată din splendoare cadâna doar un crac
şi-n toi de zaiafet, petrecere destrăbălată,
Ianache se desfată... Costache, altă dată...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre abstinenţă

Însetat, Pământul stropii Ploii dă pe gât –
Şi bea, şi cască gura să mai bea pe-atât.
Plantele pentru a fi proaspete şi verzi
Sug sevă din Pământ şi beau cât nu-ţi imaginezi!

Chiar Marea, despre care fiece cap de sub cozoroc
Crede că n-ar avea nevoie să Bea absolut deloc,
Soarbe din zece mii de Râuri tot lichidul,
Râuri pline ochi cu elementul vieţii, translucidul!

Însuşi Soarele (dacă sunteţi atenţi şi luaţi aminte)
Nu-i mulţumit doar cu lava lui fierbinte,
El bea-îndelung din ale Oceanelor şi Mărilor ulcele
Şi-apoi, sătul fiind, e-înghiţit de Lună şi de Stele.

Ele beau şi dansează-n propria lumină,
Ele beau şi veselia nu li-i deloc străină.
În Natură nimeni nu-i lipsă de la chef şi zaiafet
Şi toţi sunt Sănătoşi şi n-au niciun regret.

[...] Citeşte tot

poezie de Abraham Cowley,1618 – 1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgula şi apostroful

Graţioasă pe picioare,
O pisică din vecini
Mă priveşte visătoare
Dintr-o tufă de ciulini.
E zăduf. Vacanţa mare.
Iau o carte şi mă duc
În livadă, la răcoare,
Pe o pătură sub nuc.

Filele se-ntorc domoale
Iar cuvintele perechi
Se aştern pe iarba moale,
Pe retină, pe urechi.
Dar ce litere viteze!...
De căldură s-au pitit
Între două paranteze
Loc cu umbră şi-au găsit.

Apostroful, mândru tare,
Cu frac negru, e un boss,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!