Serioase/triste despre voce
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru voce în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
O femeie - observați în jurul dumneavoastră - are voce frumoasă când vorbește cu cel pe care-l iubește și voce urâtă, albă, când poruncește servitoarei să aducă apă sau să spele vasele.
citat celebru din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu toți au această șansă să aibă o voce nu vorbită, ci o voce cu care printr-o muncă extraordinară poți ajunge la performanță. Ați simțit o asemenea responsabilitate? Tot mereu, tot mereu.
citat clasic din Nicolae Herlea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt poetă, dar scriu poezii...
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noțiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaș
O frunză rătăcită în acest oraș.
O ființă ce-așterne versuri pe o foaie goală
Și-așteaptă în tăcere o voce anormală.
O voce dumnezeiască care-i îndrumă scrisul,
O dulce voce care-i alină visul.
Nu sunt o poetă, dar eu tot scriu poezii...
poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eminescu avea o voce blândă, calină și un zâmbet liniștitor, molipsitor. Asta o spun toți cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se știe puțin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar și rudele îl rugau să le cânte.
citat din Gheorghe Median
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama...
Ce întuneric... o... ce negură deplină
Aici, în inima se-așterne...
Nu sunt nici stele, nu-i nici luna...
E doar o voce care geme.
O voce stinsă, blândă, care plânge...
E-nchisă colo de mult timp.
Pe-obraz se scurg lacrimi de sânge
Și plânge pe același ritm.
Abandonată de-al său înger
Cu care a-nvațat să zboare
Privește tristă către cer
Și se întreabă: "De ce oare?"
Singurătatea o învinge
Și chiar de-ar vrea, nu poate spune
Ca suferință se va stinge...
Pentru că teama o răpune.
poezie de Marius Ionuț Andronache
Adăugat de Marius Ionuț Andronache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Intr-o bună zi ai știut în sfârșit
ce ai de făcut și ai început,
deși vocile din jurul tău
nu conteneau să-ți strige-n urechi
sfaturile lor rele - - -
deși-întrega casă
începuse să tremure,
iar tu ai simțit vechile lanțuri
la gleznele tale.
"Redă-mi viața!"
țipa fiecare voce.
Dar tu nu te-ai oprit.
Știai ce ai de făcut,
deși vântul scrijelea
cu degete înghețate
fundația lucrării tale - - -
deși melancolia acelor glasuri
era amarnică. Era deja târziu,
mult prea târziu și o noapte cumplită,
și drumul plin de crengi
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se cuvine să cânte cel înzestrat cu voce aleasă.
Ovidius în Arta iubirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captiv
Tu ești salvatoarea în viața mea,
Umbra ta mă păzește de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, și la pământ mă prabușesc,
Tu apari și ma cuprinzi și o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi șoptești, sunt aici să te păzesc.
O desăvârșire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, și în față vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, și bine-nțeles o nouă zi fără a pretinde!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce bună nu înseamnă în mod obligatoriu un cântăreț mai bun.
citat clasic din Luciano Pavarotti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce din trecut
Ce leneș pasul mă ducea
pe străzile curgând în pantă,
tălâmb, cuțitul de rindea
striga aiurea dintr-o geantă.
Năluca mă privea de sus,
ținându-și briciul într-o mână,
ca să-l ascută la apus
pe un arcer adus din lună.
Ea mi-a făcut un singur semn,
rotindu-și capul într-o parte...
Ah, Doamne, ce cumplit îndemn
spre briciul dătător de moarte!
Dar cum stăteam nehotărât,
cu brațul rezemat de poartă,
striga o voce din trecut
mai poți fugi încă de soartă!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >