urat obicei

De ce te porţi urât acum cu mine?

Din ziua–n care m–am născut
Eu te–am iubit şi o ştii bine,
Absolut tot la tine mi–a plăcut,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Copil fiind am mai greşit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ţi l–am dorit vreodată,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Ţi–am dat tot ce–am avut mereu,
Te–am îngrijit cum am ştiut mai bine,
Şi ca s–o fac, am tras din greu,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus la sport pe stadioane,
Te–am dus s–noţi în mari piscine,
Te–am dus la munte, la cabane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răni pentru templul meu

Totuşi nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume

N-o mai fi urât în lume
moartea îşi cam bate joc
viaţa se ţine de glume
nenorocul de noroc

Moartea să nu-şi bată joc
îmi pun viaţa iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid

Şi cum e urât în lume
îi dau morţii un alt nume

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu

de obicei port ochelarii.
când nu scriu, de obicei port ochelarii.
cănd fac sex de obicei
nu port ochelarii şi nu
scriu pentru amuzamentul ciupercuţelor cu
sânii retraşi pentru e
ternitatea pe care tu nu
o vei citi niciodată în cheie
optică sau mecanică!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai urât

moto:
Domnişoară, eu n-aud ce zici
Că pe la noi plouă cu broaşte
Priveşte tabloul şi hai, recunoaşte
Că asta e coada altei pisici!
-------------------------------

Îmi pun cravata, îmi pun şi vesta
Şi ies seara să mă plimb
Cu bastonul prin olimp:
Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

Eu ştiu ce înseamnă fiesta
Când taurul vieţii prins e de coarne
Şi spaimele ţipă să nu te răstoarne:
Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

Se uită nevestele lung după mine
Bărbaţii-nţelepţi le imită
Şi urbea cu toată se-agită

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obicei

Cum-necum
un obicei bun
nu ţine mult
e ca şi binele
care se disipă
înainte de naştere
e ca lupta
pentru pace
mai poate numai
amplifica senzaţia
de armonie
a celor apuse
sau ca o sferă de oxigen
vag definită
căzând la paritate
nitam-nisam
cu efectul
de inversare
a polarităţilor

poezie de David Boia (29 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri calzi ce cad

E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniştea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.

E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.

E-acelaşi ritual de mii de ani,
Când paşii te mai poartă prin livezi,
E veşnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi şi vii şi verzi.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, revino iar la mine

Cu trandafiri şi cu lalele
Am venit în faţa ta.
Ţi-am adus şir de mărgele
Şi flori de nu mă uita.

În genunchi am coborât
Şi ţi-am cerut îndurare.
Tu şi mai mult mai urât.
Mai urât în disperare.

Am aplecat capul în jos
Şi iertare ţi-am cerut.
Tu spatele mi-ai întors
Şi te-ai depărtat mai mult.

Hai, revino iar la mine!
Până nu e prea târziu.
Împreună ne stă bine,
Cu noi cerul nu-i pustiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva cuvintele undeva

ca de obicei m-am trezit pe
la trei eram hotărât să nasc un poem cum
se întâmplă de obicei
dimineaţa devreme: câteva mişcări spre
înviorarea tastaturii – nimic – poate
undeva în computer undeva s-a
instalat o ne
fericită relaxare a inspiraţiei re
partizată creaţiei matinale (?!) poate n-ar
trebui să-mi cer decât explicaţii tăcute
poate nu nu
e bine să continui până spre ziuă
să lovesc disperat cu pleoapele-n zidul
plângerii cuvintelor dispărute

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Până-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urât mirositor...

Se simte-n aer dacă vreţi
Miros de clismă şi bureţi
Miros de ape ce-s stătute
De dive zis... contrafăcute...

De iarbă putredă, respect,
Nu înţeleg cest dialect
Poate sunt eu rămas în urmă
Ori n-am, scuzaţi, spirit de turmă...

Mă simt, mă rog, neputincios
Cu termenul... suspicios
O fi vreo lovitură,-n fine
Dar mie nu-mi miroase-a bine...

Mai am aici să fac remarcă
De mult prea mult, dar parcă, parcă
Mă simt luat peste picior
Şi ce urât... mirositor...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!