umilitor

Neputinţă

A nins în cercuri de lumină
Mai spulberă şi azi zăpada,
Pe flori uscate din grădină
S-a strâns umilitor, grămada.

Pustiului nu îi ajunge
Atâta cât a căpătat
O inimă în plus îl plânge
Din răsărit la scăpătat.

E ger şi oamenii trudesc
Luptând cu sărăcia şi amarul,
Acelaşi chin ce-l moştenesc
Un glonţ le pare adevărul.

De-atâta timp batjocoriţi
În ţara lor, ce practic, nu există,
Decât în hărţi, şi umiliţi,
Măcelului neputincioşi asistă.

poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă încă

Dacă Tu adunat cu Eu fac Noi,
E poate vrajă, gramatică, complot,
Dacă poţi să te scazi din adunare,
Eu, nu mai pot!

Dacă din teama de a nu te pierde
Am zidit uşi, am astupat ferestre
Dar tu, biruitor le-ai spulberat
Şi ai plecat fără să-mi laşi vreo veste;

Dacă te-a consumat umilitor
Această dragoste, mistuitor de-adâncă,
Dacă simţi că-i mai bine să pleci şi să uit,
Pleacă... dar lasă-mă să nu te uit, încă!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie rătăcită

Din copilărie, cât am colindat,
N-am întâlnit iubirea sufletească,
Ce i-am dus doru-n casa părintească,
Unde orice sentiment a îngheţat.

În piept duceam povară nefirească,
A fiului nedorit şi aruncat
În vâltoarea vieţii, care l-a marcat,
Doar din mila Domnului să trăiască.

Un chip firav, de copil maturizat,
Se îndârjea să supravieţuiască
Lângă mamă cu destin împovărat.

Statut umilitor să-şi depăşească,
La şcoală, an de an a fi premiant,
Învăţa noaptea, ziua să muncească.

poezie de Maria Filipoiu (12 februarie 2022)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fairytale

să ai mereu pregătită ultima ţigară
pentru clipa în care vei fi condamnat la moarte
fără să ştii

de sălbăticia oraşului de tăcerea unui prieten
sau de privirea neagră a nopţii
care nu mai cântă

totul e relativ mai cu seamă tristeţea
cel mai umilitor sentiment
de care râd închipuiţii acestei lumi
cu părul vopsit

ce subţire e graniţa dintre sinceritate şi ură
când te priveşti în oglindă
adu-ţi aminte că vei fi fericit şi orb
până când duhul spaimei te va vindeca.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist adevăr

(trioset)

ne credem zei dar suntem vulnerabili
în faţa provocărilor din viitor
urcuşul lumii e-o cădere-n gol
ne credem zei dar suntem vulnerabili

tot mai rigizi avari iresponsabili
goliţi de umanism cozi de topor
în faţa provocărilor din viitor
ne credem zei dar suntem vulnerabili

banu-i stăpân în mintea tuturor
deşarte vanităţi ne urâţesc făptura
iubire-ajuns-a moft umilitor

ne moare inocenţa prematur

[...] Citeşte tot

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie pierdută

COPILĂRIE PIERDUTĂ

Prin copilărie, cât am colindat,
N-am întâlnit iubirea sufletească,
Ce i-am dus doru-n casa părintească,
Unde orice sentiment a îngheţat.

În piept duceam povară nefirească,
A fiului nedorit şi aruncat
În vâltoarea vieţii, care l-a marcat,
Doar cu mila Domnului să trăiască.

Un chip firav, de copil maturizat,
Se îndârjea să supravieţuiască
Lângă mamă cu destin împovărat.

Traiul umilitor să-şi depăşească,
La şcoală, an de an a fi premiat,
Învăţa noaptea, ziua să muncească.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi măgarul (fabulă)

Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
"Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mâhnit."

- "Dar, sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?"

- "Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Sparta

El nu ştia, regele Cleomenes, el nu îndrăznea –
el chiar nu ştia cum să-i mărturisească mamei sale
o asemenea cerere: condiţia lui Ptolomeu, pentru
garantarea tratatului, era ca ea să meargă în Egipt
şi să rămână acolo ostatică –
fapt foarte umilitor, chiar necuviincios.
Iar el trebuia să-i spună asta, însă ezita,
rostea un cuvânt sau două şi se oprea.

Dar magnifica femeie l-a înţeles
(auzise nişte zvonuri despre acel impas)
şi l-a încurajat să-i vorbească deschis.
Şi a râs, spunând că desigur va merge acolo,
fericită că la vârsta ei înaintată
mai putea fi încă de folos Spartei.

Cât despre umilire – nu o atingea în nici un fel.
Desigur, un parvenit ca acel Lagid
nu avea cum înţelege spiritul spartan;
ca urmare, cererea lui nu putea umili

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULĂ MĂGĂRUŞUL BARONEL de CORNELIA PĂUN Heinzel

FABULĂ "MĂGĂRUŞUL BARONEL" de CORNELIA PĂUN HEINZEL

Într-un colegiu pentru rumegătoarele elite

Într-o zi, a ajuns înfoiat

Un măgăruş grăsuţ, plin de ifose,

Cu mantie, in veşminte de epocă-mbrăcat.

Cu ceilalţi măgăruşi elevi el nu vorbea,

Şi toată turma mult îl respecta.

Doar titlul avut la toţi valora

Şi pentru că de la stat el bani şi avere primea.

Păduri şi castele el primise

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
şi orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Aşteptării,
nu mai înţeleg rostul vieţii, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi şi Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc şi umilitor.
Am căutat înţelegere
şlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi şi de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
şi noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoţionată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna aşteptării când pe geamul iubirii, flori de gheaţă
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluţelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!