turma de oi

Pastorală

Căutându-mă pe mine
Într-un ceas ce bate-n urmă,
Am găsit fără ruşine,
Dragostea în chip de turmă....
Turma ce din zori mă paşte,
Până-n asfinţit de lună,
Pe izlaz se recunoaşte,
Behăind ca o nebună...
Încerc ceasul cu-ncordare
Ca să-l fac să înţeleagă,
Turmei trebuie migrare
Sus pe creastă să se dreagă...
Însă bâta-i de mătase,
Câinele, pierdut-a urma,
Creasta stă numai de şase
Să nu mi se fure turma!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trecut, prezent şi viitor

Venim cu toţii din trecut.
Am călcat aceeaşi urmă.
Unul câte unul ne-am născut
Şi am devenit o turmă.

Tot cu toţi trăim prezentul,
Dar călcăm o altă urmă.
Folosind bine talentul,
Ne deosebim în turmă.

Încrezători în viitor
Nu ne mai uităm în urmă.
Avem suflu-nnoitor
Şi nu mai suntem o turmă.

Cu trecut, prezent şi viitor,
Timpul tot aşa se scurge.
Omul iese-nvingător,
Viaţa mai departe curge.

poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec ciobănesc

Şi ieri şi azi cioban
cu oile pierdute
alerg înspre locul unde aud
tălăngile verbelor sunând.
Trec peste măguri,
prin ierburi învăţate
de multe milenii
cu răbdarea.
Ies neguri din văi,
dar turma...
turma nu se arată.
O, de aş zări
măcar amăgitoarele pietre albe
şi eu aş juca de bucurie
ca flăcăul din baladă.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piele de turmă

Vorbind c-un Panda
ce avea pe umăr
un papagal Ara
m-au-nchis
într-o colivie
asteptând
un tigru siberian
să vie
să-mi pună
pielea sub picioare
spunându-mi o floare...
"Lumea-nchide in colivie
sau ucide...
Unicitatea frumosului"
Si-am jupuit pielea mea de turmă
aruncând-o tigrului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul de turmă

Când puritate se doreşte,
Excluzi şi vicii şi hoţie,
Şi mafioţi şi silnicie,
De oaia neagră se vorbeşte
E drept că se mai nimereşte
Câte-o tărcată fumurie,
Ce are pete albe-o mie
Sau negre, cum le moşteneşte
Diversitatea n-are "normă"
Nici pe la oameni, la oiţe,
Căci lumea nu e uniformă,
Se-ncurcă-adesea multe iţe,
Dar supărarea nu se curmă,
Când neagră e întreaga turmă!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândirea ţăranului

Pe ogorul dintre dealuri
Nu departe de pădure,
Unde câmpul pare-n valuri
Şi porumbu-i plin cu mure,
Un ţăran stă şi priveşte
Cu securea într-o mână.
El porumbul îşi păzeşte
De mistreţi ce vin în turmă.
Deodată ce zăreşte?
Vine-o scroafă cu purcei
Ce porumbul îl striveşte,
Fărmând tot în urma ei.
Se apropie de turmă
Strigând vrute şi nevrute.
Însă porcu-i porc şi râmă
Şi nu vrea ca să-l asculte.
El securea o învârteşte
Şi-o aruncă către turmă.
Un purcel cu ea loveşte
Ce rănit, rămâne-n urmă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pastoral

Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare,
Scaieţi legănaţi de vrăbii pufu-ncet îşi scutură,
Cu aripile pictate fluturii roiesc în zare,
Scoate cumpăna fântânii apă rece-n ciutură.

În pereţi abrupţi de maluri dorm lăstunii la răcoare,
Lebăda îşi plimbă puii, luciul apei tremură,
Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare,
Scaieţi legănaţi de vrăbii pufu-ncet îşi scutură.

Florile de câmp brodează un covor de purpură,
Măceşi pregătiţi de nuntă se gătesc în albă floare,
Fericit e ciocârlanul, zboară lin peste răzoare,
Dintr-un fluier ciobănaşul doina-n jale-şi murmură,
Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă, slavă, slavă Ţie!

Slavă, slavă, slavă Ţie
Bun şi blând şi sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ţie ce din jalea
Morţii ne-ai eliberat
Şi ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.

Slavă Ţie care-o turmă
Nesfârşită-Ţi pregăteşti,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să străluceşti.

Slavă Ţie-n fericirea
Unui veşnic viitor
Când pe toată nesfârşirea
Va fi-o turmă şi-un Păstor!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele
la hotarul cerului, unde, prin altare,
luceferii ard sacru ca o lumânare,
din fire sfinţite se ţes în zori perdele.

La răscrucea de pleoape sună ghioceii,
se clatină lumina de lună şi se frânge,
din luncă se aude salcia cum plânge
când iarba se-nroşeşte şi behăie mieii.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda oilor

Este-un câmpuţ lung şi lat

Colindă-m, dalbă colindă

De oiţe-nconjurat.
La oiţe cine şede?
Tot Ionu - săn' Ionu
Cu brâu roşu-nţintelat,
Cu fluier înferecat
Şi pe-atâta de-sflorat,
Cu băltag încolţurat
Şi suman îmbăierat.
Când cu fluieru i-i zâce
Turma tătă i să strânge,
Când cu fluieraşu tace
Tătă turma i se-ntoarce.
Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăia cine-o ascultă.
Colinduţa-i atâta,
Cine-ascultă să trăia.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!