tremur

Prostului

Precum poetu-n al său tremur,
Vorbind de moarte şi idei,
Nu de prostia-ţi mă cutremur,
Ci doar de veşnicia ei!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştilor Precum poetu-n al său tremur, Vorbind de moarte şi idei, Nu de prostie mă cutremur, Ci doar de veşnicia [...] | Citeşte tot comentariul

Pensionarul şi U.E.

Purtând cojocul vechi şi chel
În iarnă tremur ca un gel
Şi mă gândesc eu, pesimist:
Cu pensia n-o să rezist!

epigramă de Iconiţa Octavia Micu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul (disperat): Ajutaţi-mă, domnule ofiţer! Vă implor! Ajutaţi-mă!...
Ofiţerul (sare de pe scaun, apropiindu-se de Bărbat): Liniştiţi-vă, domnule! Ce s-a întâmplat?
Bărbatul: Trei femei aleargă pe urmele mele! Spaima, Groaza şi Teroarea!
Ofiţerul: Vă rog să vă calmaţi! Păreţi un bărbat echilibrat.
Bărbatul: Nu pot! Frica a devenit pentru mine un mod de viaţă!
Ofiţerul: Tremuraţi în mod nejustificat, stimate domn!
Bărbatul: Tremur independent de voinţa mea!
Ofiţerul: Nu trebuie să vă temeţi! Trăiţi într-o republică parlamentară!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât mai este natura vie

Vânt cald, ce tot bate-n crengi
Printre picături de ploaie să culegi
Caise galbene să-ţi umple sufletul
De înălţime tremur şi eu şi pământul.

Furtuna vine odată cu roua dimineţii
Ziua-i lungă şi te alungă-n drumeţii
Braţele grele vântul sus mi le ridică
Zgomote de păsări liniştea mi-o strică.

Păsări grăbite zboară printre nori
Fug unde-i cald şi multe culori
Aeru-i toxic, înţeapă, ucide natura vie
Câte zile mai sunt, toţi ar vrea să ştie.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce

Iată locul dintre nicăieri şi niciodată
Răscrucea vieţii mele
unde niciun drum nu se opreşte
Iată eu îţi prezint trecutul
Negru cu ochi albaştrii de oţel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenţei
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Şi ploaia sfâşiată ce stropeşte pământul
Roşu este sângele său roşu asemenea iadului nebuniei

Şi iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!