tremur

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada

Fântâna-mi stă alături şi totuşi mor de sete,
Ca focul ard, dar dinţii îmi dârdâie de frig,
În ţara mea mă aflu, dar tărâm străin îmi pare,
Stând lângă jar, eu tremur de friguri doborât,
Sunt gol de tot şi totuşi veşmântul mi-i de vornic,
Când râd, am ochii-n lacrimi, doresc zădărnicii,
Mă-mbărbătez cu visuri şi mor de deznădejde,
Mă-mbăt de veselie şi tremur de dezgust,
Voinic mă simt şi totuşi stau frânt fără de vlagă,
Prieten mi-e oricine, dar toţi mă ocolesc,
Nepăsător de toate îmi zbucium încă gândul,
Să mă îmbuib de bunuri când nu mai vreau nimic,
Şi mierea vorbei blânde, mai mult amar mi-aduce, -
Pe omul ce mă-nşeala mai drag mi-i să-l aud.
Prieten mi-e acela care mă-ndeamnă a crede
Că lebăda cea albă e neagră ca un corb,
Minciună ori dreptate de-acuma mi-i tot una,
Pe cel ce-mi face bine mi-l socotesc duşman,
Ţin minte tot şi totuşi nu-ncheg nimic în minte-mi,
Prieten mi-e oricine, dar toţi mă ocolesc.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie

Obscur. amorţeală. Tremur...
Speranţă. Lumină. Mister...
Frică. Frig. Durere...
Chin. Alergare: Deşertăciune...
Sprijin. Iarbă. Soare...
Cădere. Forţă. Putere...
Dezmeticire...
... emoţia revine,
plină de viaţă.

poezie de Dragoş Nichita
Adăugat de Mihaela Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetor

Bătrân, gârbovit, cu tremur în mână
În prag de metrou, când viaţa mă-ngână,
Pe ziarul întins, ca-n pomenit sărindar,
Cerşesc la ziua cu muguri în dar;
Cu ochii pierduţi în orbite, ca-n hău,
Cerşesc o felie din sufletul tău!

poezie de Nicolae Rolea (29 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mângâiat-ai auzul
cu versul Tău azi...
un vers reşoptit
de vânt unei frunze,
ce-n aer, şi-n apă,
în cuget, şi-n buze
tresaltă-n fiorul
pe care-l înalţi...
şi iarăşi cu tremur
se poartă pe inimi
- o sfântă pecete
de joc şi visare
de a gândului taină
o-mbracă în Soare

poezie de Elena Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori citeşti viaţa martirilor, a sfinţilor, a lui Nietzche sau a lui Dostoievski simţi nevoia să-ţi spânzuri carnea de stele, să păşeşti sub nopţi şi să-ţi sfărâmi membrele de un vis de întuneric. Un tremur de bucurie te cuprinde apoi şi într-un extaz crepuscular îmbraci aştrii cu un nimb de suspine.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori citeşti viaţa martirilor, a sfinţilor, a lui Nietzsche sau a lui Dostoievski simţi nevoia să-ţi spânzuri carnea de stele, să păşeşti sub nopţi şi să-ţi sfărâmi membrele de un vis de întuneric. Un tremur de bucurie te cuprinde apoi şi într-un extaz crepuscular îmbraci aştrii cu un nimb de suspine.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaştele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
(...)

poezie celebră de George Topîrceanu din Balade vesele şi triste
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de stea

Alerg
mina in mina cu amintirea ta.
Lumina de stea
ce-ti vesteste chemarea
ma face sa tremur cuminte.
De azi inainte,
al meu va fi mersul.
A ta va zarea.
Mereu eu voi merge,
mereu,
o lumina de stea,
va sclipii undeva.

poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

In ochi

Paşi de abur picură din tavan
e linişte cu trenă de aripi
las cerul să fluture - tremur nevralgic
tors de pisică
fum şi ierni cedate prin testament
zăpada e prinsă de raze de soare
şi îmi creşte odată cu părul
îmi intră în ochi
clipesc des şi mă ustură
nu dispare
îmi prind părul cu agrafe de gheaţă

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!