transcendent

Quasarii

Înfometaţi de pământ...
Vulcani curgând dinspre plus infinit,
Unindu-se cu minus infinitul
De la picioarele lor...
Îngeri blonzi cu aripi de mătasă
Transcendent visând...
În căderi, razant cu suferinţa,
Deseori arzând...
Călători spre moarte-n veşnicie,
Implorând de dor,
Încă o călătorie-n viitor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Liane de ploi
Cad peste noi
Gustul nucii amar...
Copacii în rugi,
(Aminte-ţi aduci?!)
Se-apleacă şi cad iar şi air.

Frunze chihlimbării,
Glas de ploi, de copii,
Ce divină orchestră
Ram în geam bat... Şi dor!
Nu mai pot să adorm.
Ah, ce noapte funestă!

Rubiniu must... Şi cast,
Un sărut pe obraz...
Simfonie eternă
Transcendent, ne iertăm
Şi-n uitare plecam
Un drapel cobornd iar în bernă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul dus...

Stau cu gândul dus...
Aleargă în tromba albicioasă
A aburindei cafele
Şi visele mele...
Vârtejul transcendental
Caută înfrăţirea cu absolutul.
Eu sunt începutul!
Punctul "0" în care
Se stinge o lacrimă,
Se ascunde o mare...
....................................
Nu mă ascundeţi în tăcerea
Din jurul vostru!
Voi erupe-ntr-o zi
Şi transcendent mă voi înălţa
Către stele,
Ca aburul cafelei
Din oricare clipă când
Stau la masă cuminte, visând...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendent

Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi stai acolo sine die,
Scrie cu sânii de sub ie,
Apoi, c-o floare de cais...

Aproape eu de tine mi-s,
De zborul tāu de ciocârlie,
Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi scrie-ţi dorul pe hârtie.

Cāci transcendentul a decis
În Parnas, sā ne fim solie,
Eu ţie, Miss, şi-apoi tu mie...
În Paradis sau în Abis,

Prefā-te-n poezie, Miss!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud de toamnă

Pădurile cu bustul dezvelit,
Scheletice, nevolnice şi grave,
În negre-ntunecări s-au risipit
Şi depărtarea ca pe-un val le soarbe.

Dantelării de chihlimbar ceresc
Sub mantie de nerostite ploi
În focuri vii de jad se regăsesc
Târziu, în primăvara de apoi...

Creneluri vii pe cer înşurubând
Durerea morţii şi tristeţea firii...
În timp, tăcut, spre transcendent urcând
În contrasens cu legea omenirii...

Îmbătrânim cu fiecare an...
Pietrificat pe pleoape, rid cu rid...
Şi viaţa noastră parcă trece-n van -
Un anotimp sălbatic şi sordid...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Şerpi de lumină
Coboară ca un voal de mireasă
Peste umerii zilei de jar.
Lacrima cerului, cade sticloasă
În nisipul arzând...
Dansează copacii biciuiţi de speranţă...
În mine î simt tremurând.
Sandale de frunze
Aleargă cu tunetul-paj...
E-aşa întuneric în suflet, în casă,-n oraş!
O rochie albă de ploaie -
Dantele-nvârtindu-se-n cerc
Tresaltă-n tumult
Pe sănii oraşului mut.
Doar vântul şi ploaia se-aud
Cum urcă sfielnic, transcendent,
Treptele catedralei de lut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din culisele sufletului

n-a mai rămas nimic din tinereţe
cearcăne şi riduri invadează chipul
viaţa nu e plină de justeţe
dar cinstesc cum se cuvine timpul.

un loc în veşnicie vreau să cumpăr
sunt miliardară în vise şi idei
universul slovei nu aş vrea să-l supăr
cu lacrimile negre scurse din condei.

pe credinţa sfântă pun mare accent
mă confesez la sfinţi cu ei mă sfătuiesc
concentrată zilnic pe avânt transcendent
un palat de versuri am să construiesc.

venerez demiurgul în toate prezent
din culisele sufletului emoţii ţâşnesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unei vieţi

Se simte o viaţă trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani şi furtuni...
Calvar, jar şi umbre, durere, genuni...

Chitara îşi stinge şi ultima coardă
O candelă, iată, începe să ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început şi o altă ninsoare...

În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

În suflet neaua e de foc
Şi viaţa toată e un joc,
Abisuri şi păreri de rău,
Tăceri, durere... numai eu...

Nimic concret, nimic corect,
Un anotimp efervescent
De ploi şi de păreri de rău...
Şi toate-ncep cu... numai eu...

Un sentiment, un gând, un vis...
Progres?! Spre transcendent şi stins,
O lacrimă, o pierdere,
Un lampadar de suflete.

Mă-ntreb când fi-voi doar nimic
Piedestal morţii-anotimp,
Fluture-doliu, plâns târziu,
Pentru cei mulţi, ce pot să fiu?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet ajuns la apogeu

Ecoul clipei pacea îmi străpunge,
Iar liniştea se scurge-n transcendent,
Când zboru-ţi înspre mine-i coerent,
Şi, când din urmă, verbul te ajunge,

Plutind planant, cu aripile-ţi lunge,
Mă vezi, toujours, te văd, echivalent,
Noi versuri să captăm din imanent...
Cu mirul său, un Dumnezeu ne unge.

Cresc, Doamne, aripile poeziei pure
Şi-n flăcări arde lira, sublim, instantaneu,
Ecouri unduioase, de facto şi de jure,

Se-ngână sus de tot, în cer, la apogeu,
Şi teamă-mi e, Amalia, c-o să te fure,
Vreun Făt-Frumos, taman, din visul meu

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!