tocat

Decalog antistres

apă, aer, alimente, viaţă fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristeţea
magice stele m-au scos din eres
mă împac cu iarna şi cu bătrâneţea.

câte bucurii mai sunt de cules
din lumea mare ce-şi arată nobleţea
apă, aer, alimente viaţă fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristeţea.

greşelile trecutului cu iertări am dres
învăţ de la îngeri să cultiv tandreţea
lumea s-o iubesc într-un mod expres
rai de curcubeie ningându-şi fineţea.

apă aer alimente viaţă fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristeţea.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şandra s-a furat o maşină

de tocat arme - poliţia co
munală a făcut cercetări
(?!): la şcoală
niciun elev nu purta-n portbagaj
o sculă cu aşa aşteptări

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drogul cuvintelor

Adevărul e în faţa
maşinii de scris
în vârful degetelor
tocat mărunt
lovitură
după lovitură
un condiment
insignifiant
în drogul cuvintelor.

poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bornele

vrei să te plimb cu maşina
de tocat carne? vrei
să te arunc pe bancheta din spate
acolo
unde poţi complota
cu, leşinate, alte fecioare stocate
la căderea şi înălţarea
mea
printre bornele plantate la
şosea, în scopuri cu totul
de neimaginat?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Dylan

"Şi ce_ai văzut Fiule cu ochi sinilii,
ce-ai văzut tu, cel mai tânăr şi drag dintre fii?"
Plasmă de făpturi ipocrite văzui,
alai de rinoceri zburând
făraşul uriaş sub maşina de tocat
pe Kronos devorându_şi amicii,
Afrodita lipită de paharul cu absint,
bărbaţi coloraţi precum viermii din guaşe,
scroafa cu zorzoane declamând puritatea
pădure de spini
mare de oţet.

poezie de Indira Spătaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de tocat

(carne e trupul nostru e carne)
decapotabilă –
cu venele fluturând pasagerii.
interminabilă
sub marmură sau granit
sau ciment prea nervos sclivisit
o viaţă avem (?!) – bravii
noştri viermi colectând compulsiv
mici răhăţei, da, vor pune
poate de o
colinară colivă poate de-o stivă
(carne e trupul nostru e carne)
de etichete nefericite.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de tocat creier

sistemele voastre nu funcţionează
minciuni convenabile pentru mediocri
bagi presiune, disciplină şi bătaiei
să scoţi omuleţi de plastic
identici
tăiaţi aripile din ochii copiilor
universul de smarald al inocenţei
cu reclame despre mai bine
Dumnezeu, tradiţie şi patriotism
e viaţa o lungă suferinţă în aşteptare
ne naştem şi vrem să ne ducem
cât mai repede în Rai
dar aţi greşit dogmaticilor
Raiul nu există
Raiul e aici
pe Pământ

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii în aer

nu, stai, nu, nu mai stai
iar te tragi cu sora surioara ta
un fel de iubită sulemenită
de breteluţe prin rai...
îl caut şi eu
pe fratele meu care
a murit în toamna trecută din în
tâmplare tocat de un cancer la cap şi nu
e la locul său în raiul femeilor cu umerii dezgoliţi
o sută
de ani de îl caut şi nu
ştiu dacă îi merge
la fel de bine cu sânii în aer
cu muşchii cu sfârcuri
cum bravezi tu, iubito
când te speli cu tot aerul
pe care nu îl respir
decât sacadat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă mă văd...

Parcă mă văd, curând, pe-a mea străduţă,
bătrân, bolnav, ursuz şi părăsit,
înfăşurat, cu tălpile-n granit,
ca Laocoon, de muzica lui Guţă.

De-un şir de corbi tocat, la infinit,
cu ciocuri negre-n vârf de tărtăcuţă,
şi, rar de tot, de câte-o bunicuţă,
luat şi re luat, la terfelit.

Şi cum eram... cântam pe bulevarde,
zburam printre perdele ce-ntrevăd
şi-n clipa asta stele, miliarde,

rememorând al dragostei prăpăd.
În ochii tăi, de-acum, ceva mă arde
şi-aproape orb deja, parcă mă văd.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercat, încastrat, bine încetinit

Cu anii, cu boala, cu hapurile,
mai nătâng devin, mai nătâng –
iată, pot ridica jaluzelele, număra stelele
fără ca din priviri să şi plâng.

Cu anii, cu nebunia, cu drogurile,
mai stingher devin, mai stângaci –
iată, abia despic firul cu lamele
maşinii de tocat greieri şi maci.

Cu anii, cu feeria, cu acadelele,
mai adânc devin, mai adânc –
iată, pot lopăta cu atelele
pământul de flori din umărul-crâng.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!