Epigrame despre tinde

Rezultate pentru tinde în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Ciudăţenii

Astăzi lumea patrupedă
Tinde strâmb să se comporte,
Leul este doar monedă,
Porcul e valută forte!

epigramă de Corneliu Sofronie din Antologia epigramei politice (1988)
Adăugat de Corneliu Sofronie
Comentează! | Votează! | Copiază!

vis: A spera ce-i omeneşte
Şi a tinde spre "Olimp",
A dori ce îţi lipseşte,
Dar... a te trezi la timp!

definiţie epigramatică de Stelian Ionescu-Astralus din Definiţii epigramatice - dicţionar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surpriză

Orice mascul în viaţă tinde,
Să zică-n ciudă: piei ingrato!
Văzând cât de uşor "îl vinde",
Femeia care-a "cumpărat-o".

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramist: E alpinistul literar modest,
Ce tinde, solitar, să-nfrunte timpul
Şi-având acces barat spre Everest,
Se resemnează totuşi cu Olimpul.

definiţie epigramatică de Elena Bassu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Oare-nţeleptul care va fi spus
Că totu-n viaţă tinde spre mai sus,
A cugetat întâi, sau numai după
Ce-a contemplat prelung o minijupă?

epigramă de George Petrone din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncătorie divină

Când ni-e viata azi aşa amară
Conştiinţa tinde să se culce:
Nu ne miră că în post, spre seară,
Chiar şi sfinţii mai poftesc la... dulce.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipoglicemie

Când ni-este viaţa searbădă, amară
Şi conştiinţa tinde să se culce,
Nu ne mai miră că în post, spre seară,
Pe-ascuns şi sfinţii mai poftesc la... dulce!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal

Eu nu te-nvălui c-o privire
În care dorul meu să ţipe
Când al tău suflet e un înger
Ce-ar tinde albele-i aripe,
Şi, înălţându-se pe-o rază
În slava visului himeric,
Din fericita mea lumină
M-ar prăvăli în întuneric.
Nici ochii-n care infinitul
Şi-a-nchis adâncurile-albastre...
N-o să-i asemăn ca pierduta
Melancolie-a unor astre.
Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri
De rugăciune sau durere;
Nici madrigale-nflăcărate
De dorul tău n-o să rostesc;
Simţirea-mi gravă şi adâncă
Să izbucnească în tăcere,
Şi din cuvintele nespuse
Să înţelegi cât te iubesc!