tinde

Ne-am născut dintr-o argilă care tinde spre noroi.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axioma lui Vail

În orice acţiune întreprinsă de oameni, munca tinde spre nivelul cel mai scăzut al ierarhiei.

murphologie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudăţenii

Astăzi lumea patrupedă
Tinde strâmb să se comporte,
Leul este doar monedă,
Porcul e valută forte!

epigramă de Corneliu Sofronie din Antologia epigramei politice (1988)
Adăugat de Corneliu Sofronie
Comentează! | Votează! | Copiază!

vis

Visul - definiţie epigramatică

A spera ce-i omeneşte
Şi a tinde spre "Olimp",
A dori ce îţi lipseşte,
Dar... a te trezi la timp!

definiţie epigramatică de Stelian Ionescu-Astralus din Definiţii epigramatice - dicţionar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramist

Epigramistul

E alpinistul literar modest,
Ce tinde, solitar, să-nfrunte timpul
Şi-având acces barat spre Everest,
Se resemnează totuşi cu Olimpul.

definiţie epigramatică de Elena Bassu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Oare-nţeleptul care va fi spus
Că totu-n viaţă tinde spre mai sus,
A cugetat întâi, sau numai după
Ce-a contemplat prelung o minijupă?

epigramă de George Petrone din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

a fi patriot

A fi patriot înseamnă: a fi cinstit, a avea conştiinţa curată şi o inteligenţă vie, a avea un arbitraj filozofic pentru compatrioţii tăi; în fine, un criteriu, din care să reiasă principiul că viaţa ta aparţine tuturor şi că tu nu eşti decât un luptător într-un război care tinde spre fericirea şi gloria ţării tale.

definiţie clasică de Vasile Conta
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

O, dulce cantec, asurzit de vreme,
Poarta-ma lin spre ale lui poeme.
Incanta-mi auzul cu dulci asonante,
Distruge-mi uratul, desarte sperante...

Inalta-ma usor, albeste-mi aripa,
A carei greutate ii striveste clipa.
Atinge-mi tulpina ce tinde la verde,
O scanteie din priviri ce nu se mai pierde..

Asaza-ma, deci, pe norul de-argint,
Strecoara-mi gandirea pe al lui strans furmint.
Deschide ai mei ochi dezmierdati de-un alint,
Cuprinde si ameteste-l cu- aroma de-absint.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul omului este invariabil, rămâne acelaşi pe tot parcursul vieţii. Caracterul său suferă modificări aparente, cauzate de înaintarea în vârstă şi schimbarea trebuinţelor antrenată de aceasta, numai în direcţia generală şi în materie. Omul însuşi nu se schimbă niciodată: cum a acţionat într-un caz va acţiona şi data viitoare, dacă împrejurările vor fi aceleaşi. În general, sfera oricărei ameliorări posibile şi a oricărei înnobilări a sufletului se întinde doar până la regiunea cunoaşterii. Caracterul este invariabil, acţiunea motivelor e fatală, dar ele, înainte de a se exercita, trebuie să treacă prin înţelegere, care este mediumul motivelor. Înţelegerea permite îmbunătăţiri gradate şi corectări permanente, acesta fiind tocmai ţelul spre care tinde educaţia.

citat din Lucilo Vanini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să reînvăţăm albabetul acestor lucruri

Se poate făuri orice, iubite,
Dar nu se poate săvârşi orice.
Făureşti o sabie, făureşti o lance,
Făureşti copite de cai morţi,
Dar săvârşirea noastră
Şi săvârşirea veacului acesta
Şi-au găsit hotarul în ele însele.
Săvârşirea nu ne duce numai la sfârşit,
Ci şi la desăvârşit
Cu chinuri vom săvârşi
Călătoria noastră trudnică
Prin viaţa asta, iubite
Dacă cugetul nostru nu e curat,
Căci noi suntem
Cea mai desăvâşită zidire,
Chiar dacă la om
Totul se răstoarnă până la urmă.
Săvârşirea tinde să se desăvârşească,
Omul tuturor rafinărilor
Se întoarce la omul începuturilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!