teritoriu

Însemnări din subterană

Tocmai îmi ratez viaţa
şi pe lângă ea o mulţime
de poeme care mi se gudurau
la picioare.
Cred că aşa se întâmplă
şi cu popoarele
de microbi
care ne locuiesc
pielea
intestinele:
suntem un teritoriu
fără nicio perspectivă.
Pe cer luna trece
aşa
sfântă
şi
clară

poezie de Adrian Alui Gheorghe din Comunitatea artistică (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un păianjen tăcut şi răbdător

Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Ţesând pânza atent şi încrezător.

Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând şi tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ţi arunci negreşit
Şi-al ei fir diafan să se poată fixa.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe deşarte

Oricine crede despre sine,
Că tot trudit-a iarnă, vară,
Mănâncă pâine prea amară,
Şi că mai mult i se cuvine
Dar viaţa-i grea, nu orişicine,
Ajunge foarte sus pe scară
Iar bogăţia e precară,
Şi nu depinde doar de tine
Dorind progres neapărat,
Ne paşte gândul iluzoriu,
De-a reuşi, -gând prea ingrat-
E traiul prost, -nu provizoriu-
Când "iese musca la arat"
Şi "deputatu-n teritoriu"...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăraţii

este singurul oraş ce are
împăraţi la fiecare capăt,
la capătul sudic cezarul
cu sânge rece taie şi spânzură
chiar şi timpul îl agaţă în cârligul pentru carne
la capătul opus sub un maldăr de cărţi
ce-i cotropesc teritoriu
un alt crai pune infinitul în fracţii,
în dimineţile reci
când nu are cu cine să se certe
judecă blând melancoliile,
stăpânii se respectă, nu se văd, nu-şi vorbesc
stau de strajă nelinistilor creatoare.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că timpul nu se schimbă când doreşti
Şi pentru că, în mine, e multă rutină
De când ai plecat, într-o falsă lumină,
Văd clipa prezentă şi zaţul din ceşti
Îmi spune că sunt, vinovat fără vină.

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că am încercat să nu-mi fie
Şi nu mi-a ieşit.
Pentru că nu poţi trăi într-o lume pustie,
Pe un fals teritoriu, cu munţi de hârtie.
Pentru că, prea mult te-am iubit
Şi-acestă iubire e-o flacără vie.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se revarsă pacea

Mă înorc din nou la trăirea interioară,
îmi simt sufletul uşurat
şi mă înalţ prin mine ca un copac.
Tu mă rogi să găzduiesc păsările,
le las să-şi facă cuiburile pe ramuri
şi le protejez cu frunzişul bogat
până puii îşi iau zborul.

Sunt mai liniştit când se revarsă pacea
pe un teritoriu străin,
conştiinţa mea se încarcă cu vinovăţie
care-mi macină gândurile,
mă pot prevala de nepăsare,
dar cum aş mai privi viitorul?

Cuvintele-mi alunecă-n poeme
şi nimic nu mă mulţumeşte
când legile nu se respectă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şes, dar şi un munte negru

eu stau la şes
dar un munte negru de singurătate
mi se opune
vara e frig
iarna nu ştiu prea bine
dacă sa ma plang
sau să râd
un cârd lung de mioare straine
curg şi striga
pe un păstor în sinceritate
agale cate-un lup
tot negru
se-nfrupta din toata tacerea
la ses sunt oameni
dar i-a prostit si pe ei cineva
stau cat e ziua de lunga
si urla si pasc si necheaza
noaptea isi iau inapoi un munte
o stana de stele
un teritoriu fara vreo importanta

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectiv turistic

Experţii nu se pot pune de acord
Sub camera ascunsă.
Facilităţile de distracţie în afara orelor amiezii
Sunt reduse sub pretextul că
Petrecăreţii au provocat scandal
În locuinţa temporară. Pe litoral.
Aceasta se delimitează ca teritoriu familial
Posesorii felicitându-se,
Adoptă tactica de supraveghere obstinată
A proprietăţilor fictive.
Potrivit cu rangul, infractorii,
Sub clar de lună
Îndeplinesc misiunea
Bine pusă la punct.
Televiziunea ia atitudine
Prin urmare, face mult zgomot comunicaţional.
În zadar.
Entuziaşti, agenţii de turism dezvoltă afacerea
În baza principiului "primul venit, primul servit".
Autorizaţia de a se deplasa în mini-vacanţă

[...] Citeşte tot

poezie de Ana-Maria Cristofir din Obiectiv turistic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoţia

Este nevoie de-o mare iubire pentru-a putea citi profund
Configuraţia unui teritoriu,
Gradual, devii conştient de fineţea nuanţelor,
De marile înţelesuri ale simbolurilor minore,
Auzi în sfârşit marea voce care vorbeşte domol,
Vezi înălţarea şi căderea pe coastele
Unei statui tăiate-n toată marmura ţării,
Tu fii ca Primăvara, ca o mână la fereastră
Mutând cu grijă lucrurile Noi şi Vechi încoace şi încolo,
Mişcând o parte a florei aici,
Aşezând un inci de aer dincolo,
Iar asta fără a rupe ceva.
Astfel am strâns în mine
Toate capetele dezlegate-ale Scoţiei,
Iar prin faptul că le-am dat nume şi le-am acceptat,
Iubindu-le şi identificându-mă cu ele,
Încerc să exprim întregul.

poezie de Hugh MacDiarmid,1892 - 1978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adevărată carte poştală de Crăciun

Măcăleandru, te urmăresc. Eşti un măcăleandru perfect –
totuşi, n-ar trebui să-ţi faci sălaşul pe mânerul unei săbii?

Măcăleandru, mă urmăreşti. Nu sunt eu un om perfect?
Totuşi, n-ar trebui să port un laţ în buzunar, o armă în mână?

Eu, sunt, de-asemenea, acoperit cu penajul de iarnă, nu mult diferit de-al tău –
totuşi, culoarea roşie se află în pieptul meu, nu pe el.

Îţi cânţi cântecul tău de măcăleandru, iar eu pe-al meu de om.
Sunt diferite, dar au acelaşi înţeles: iarnă, teritoriu, sete.

Vom supravieţui oare, ochi îndrăzneţi, să culegem
seminţele ascunse în pământ, seminţele ascunse în minte?

Omul de zăpadă crede că da. Priveşte-i zâmbetul prostuţ,
în vreme ce şalul pe care i l-am dăruit alunecă jos de la gâtul lui.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!