teatru

Teatru nocturn

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar
pe strada veseliei la numărul patru
scriu un scenariu sub bătrân lampadar.

se-aprind luminile în vechiul castru
rugăciunile se rostuiesc pe sărindar
viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

e linişte în orizontul meu albastru
trăiesc iubirea ca pe-un sublim dar
noaptea târziu mă mângâie un astru
colorând în roz file din calendar.

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)

La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de teatru

când Soarele îşi trăgea cortina peste zi
patul nostru conjugal
devenea o sală de teatru
trăiam iubirea fără să o mimăm
ca într-o piesă de succes
jucată mereu cu casa închisă
ridicam mereu umbrele noastre în picioare
în aplauzele propriilor inimi

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un teatru fals

Din "frumos" mă retrag în dizgraţie.
Nu dorit-am nicicând vre-o ovaţie.
Artele apun din generaţie
În generaţie. Exclamaţie!

Cine să ia în consideraţie
Quintesenţa în versificaţie?
Mi-e milă, îţi spun, de tine, naţie.
Sărăceşti în acte de creaţie.

Urmăritori sunt doar de senzaţie,
De fală, faimă. Spoială!!! Dar ţie
Ce au a îţi lăsa drept avuţie?

Mai nimic. Un teatru fals, în beţie.
Fie-mi aceasta ultima prostie:
Din "frumos" mă retrag în dizgraţie.

poezie de Cristian Cruţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa... ca un fragment de spectacol

Motto: "Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa:
nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat." - Seneca

Spectacolul este despre viaţa care nu ne aparţine
despre cum trăim precum actorii,
care-şi mimează rolurile,
care schimbă mai multe măşti,
un altfel de mymesis într-o altfel de reflectare (ca-n piesele antice)

A zidi un teatru cu viaţa ta e un spectacol viu,
de trăit emoţii, ratări, lumini cu umbre şi bâlbâieli,
iubiri şi dialoguri fel de fel(împărtăşind o identitate comună!)
jucăm pe aceeaşi scenă veche, mereu Fericirea
de cele mai multe ori, cu sufletul făcut bucăţi...

Viaţa rămâne un fragment de spectacol,
un teatru de operaţiuni şi de război
până-ntr-o zi când nici nu se aude cum cade cortina!
cum pleacă viaţa din noi în veşmânt de catifea,
cu sufletul fugit de la locul faptei...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (30 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colaj

ne vom intalni poate
intr-o alta poveste
mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii
happy end...

pana atunci
o sa-ti trimit all my loving
printr-o papusa voodo
pe care o sa o mangai
in fiecare seara.

zilele isi zdreleau fiecare intelesul
in mizeria asta apatica
de pe strazile zilelor,
ajungeau la noi
second hand
izinite, purtate
ca si cand am putea
trai niste zile bolnave.
sufletul meu s-a gandit sa te caute

[...] Citeşte tot

poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Diana Melania Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

Îmi eşti mormânt în dedesubtul ploii
Şi rezemându-te de apă-ţi cade
O lacrimă de taine-n cavalcade
Din vechi pe când spre mâine zboară noii.

Zău, azi e-un teatru cu scenarii fade,
Îmi spânzur minţile de albul foii
Şi stihuri vin, enigme şi strigoii
Şi nunta, preot Domnul la izvoade.

Iar prin saliva ta în tine intru
Pe racla gurii când îmi dai sărut
Şi mă ademeneşti sub cerul cintru.

Că răni de-amor pe sânge mi-au crescut,
Privesc la toate cele-n zarvă dintru
Un morb de stele ce-mi coboară-n lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eram studenţi

la teatru deşi interpretam
roluri pe scena
vieţii
ne-am cunoscut şi nu prea
erai frumoasă eram idolul
tuturor scheciurilor ră
suflate de toate vedetele
te uitai după bărbaţi bruneţi
care miroseau a trans
piraţie
eu eram supra
omul
lui nietzsche cu ochii albaştri
n-am fost studenţi la teatru
dar nici în filme nu am jucat
ne lipsea ceva să ne apropiem
păşeai sfios (?!) aproape frumos
eu umblam pe cărări şi a
gitam trena de mătase
aşa ne-am cunoscut şi nu prea

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Occident

Crapă pietrele de ger, în patru,
Într-o iarnă cum n-am mai văzut.
Cum cortina pică brusc, la teatru
Şi guvernul ţării a căzut.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Aspru, nemilos, nestăvilit.
Ţara simte-n tâmplă revolverul,
Cu un glonţ mortal, de neoprit.
Crapă pietrele de ger, în patru,
Parcă de-un blestem afurisit.
Stau într-un fotoliu, ca la teatru,
Aşteptând guvernul mult râvnit.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Importat prin vama de la Huşi.
Sper într-un guvern ce-şi ia reperul
După Occident, nu după ruşi!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

teatru de păpuşi -
răsună la spectacol
râset de copil

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!