Poezii despre tact
Rezultate pentru tact în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
În primăvară
Încet din pași întunecați căzu zăpada,
În umbra copacului
Se ridică pleoapele îndrăgostite roz.
Mereu urmează strigătul negru al marinarilor
Stea și noapte;
Și vâslele lovesc în tact ușor.
Curând pe ziduri în ruină înfloresc
Violetele,
Înverzește atât de liniștit a singuraticului tâmplă.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe
Darul tău, învățătură
Ai și tact, ai și măsură
Respect pentru fapta bună.
Dorința-ți e îndeplinită
Opera-i desăvârșită
Iar cartea ta o reușită
Necesară, prețuită
Elevilor, o carte bună
Imbold le e la-nvățătură.
Răsplătesc ei pe măsură
A lor profesoară bună?
Nu-s probleme neștiute
Grele sau necunoscute
Unde ești tu? Speranțe-s multe!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem epigramatic - despre ziua îmbrățișărilor
De-mbrățișări, la sărbători,
Eu mă feresc, de-acum, cu zel,
Căci am rămas, de-atâtea ori,
Ca prostul, fără portofel!
În special în ziua asta,
Cu-mbrățișări, c-așa ni-i felul,
Ca să previn, cu tact, năpasta,
Îmi las acasă portofelul.
Sinceritatea, într-un fel,
Îmbrățișării-i pune lacăt:
Știind că nu am portofel,
Amicii mă salută-n... treacăt!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valorile cresc valori
Dumneavoastră, celor care ne sunteți învățători,
Totdeauna vă rămânem profund recunoscători.
Nu numai că sunteți oameni, dar sunteți și mari valori,
Ce cu tact și măiestrie, creați alte noi valori.
Valori menite să ducă, cu cinste, mai departe
Acea nobilă artă, a-învățăturii de carte.
Să împartă cu mândrie, din lumina ce-au primit,
Cunoștințe omenirii și-un viitor fericit.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora
Născut în sat, în pace și lumină,
Nu pot trăi, de nu se țin de mână,
Duminica la horă, când timpul e frumos,
Flăcăii, dârz, sau fetele, duios...
Era nespus de greu mi-aduc aminte
Când trebuia să iei hora-nainte,
Dar, dacă sârba îndrăcită reușea,
Erai în satul tău un "cineva"!
Acasă chiot dau prin băutură,
Că sunt chitit, ad-hoc, pe-nvățătură,
Tot calc și bat în tact, alerg pe loc
Dar nu mă las că mor de nu mai joc!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matrix erect
Lentile de contact
Silicon de impact
"Iubire" de contact
Cununii multiact
Creațiile de reflect
Lipsuri de respect
Dansuri fără tact
Adevăr dat la pact
Romantic artefact
Sincerul prea defect
Minciuni cu erect
Catharsul prea perfect
Nevinovat suspect
Hoția sens de traiect
Trai eficent de efect
Matrix buton select
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puțin de mov
Puțin de mov, parfum, decență,
Un orizont fără cusur,
Priviri adânci, efervescență
Și iar, păcatelor te fur.
Puțin de mov, patimi, tăcere,
Atingeri pline de fiori,
Dulceața buzelor de miere
Și patul viselor din zori.
Puțin de mov, nectar, blândețe,
Melancolii și pasiuni,
Trupuri arzând ca-n tinerețe
Și noi aceeași, doi nebuni.
Puțin de mov, tact și răbdare,
Încredere, respect, amor,
Sânii săltând, ca o chemare
Și clipa înspre care zbor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zamolxis
Vai, se miră teologii
trece timp prin orologii
cu un tact într-o mișcare
doar cu pază la hotare,
să le cumpere din spații
duh la toți nevinovații.
Clipele turnate-n ornic,
să le facă traiul spornic
liniștea să nu le scape
nici pe munte nici pe ape
iar la sfinxul din Bucegi,
să nu se-nchine la regi,
să creadă treji și în vis
doar în marele Zamolxis.
Și din văl pe fața ceții
s-apară dacii și geții,
să privească cu-n surâs
românii ajunși de râs.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnia
Ca în fiecare vară, insomnia
Invadează-n forță România.
Și pe mine recent m-a lovit
Deloc nu am mai dormit.
Nopțile sunt un real calvar,
Timpul simt, trece-n zadar.
Iar când pun capul pe pernă
Vin mulți tânțari în "scenă".
Cu multă determinare și tact
Joaca exemplar în al lor act.
Încep și-o "superbă simfonie",
Noaptea devine-o nebunie.
Și poate părea cam ciudat,
Dar oare-o fac intenționat?
În orice caz, sunt insomniac,
Oare găsesc eficientul leac?
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Con-tact poesis
Merg pe flăcări și pe jar
Doamne parc-aș fi fachir
dragoste tu n-ai habar
pentru cine mă deșir
Parc-aș fi Doamne fachir
am și-n inimă tot foc
de-aia nici nu mă mir
câte ruguri am în stoc
Am și-n inimă tot foc
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >