Poezii despre suit
Rezultate pentru suit în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Câți ca voi!
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenușie
Și-un cocoș împintenat
S-au suit și stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ție,
Cât de sus ne-am înălțat!...
Și deodată, cu glas mare,
Începură amândoi
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Dar de sus, din corcoduș,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel și jucăuș,
Le-a răspuns un pițigoi:
- Câți-ca-voi! Câți-ca-voi!...
fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuza colorată (poezie pentru copii)
Buburuza colorată, rămasă îngândurată
Sus spre soare s-a suit, și la soare s-a-ncălzit.
Acum încearcă să zboare: își întinde aripioare,
Uite... o, că a zburat: lucru foarte minunat.
Buburuza colorată, zboară și este distrată:
Se înalță către soare, fluturând, din aripioare.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Ca să fiu
O lumină în veacul pustiu,
M-am lăsat
Îmbrăcat
De putere, de raze, de har,
Am suit, zi de zi, pe Calvar
Și pe-o cruce de lemn noduros
Am murit cu Cristos.
Ca s-ajung
Sarea pământului, îndelung
M-am hrănit cu chemări, cu tării
Și-am sorbit din izvoarele vii,
Mi-am vândut
Vechiturile omului meu din trecut
Și-ntr-un zbor tot mai drept, tot mai sus
M-am unit cu Isus...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea de sus
Singura lor vină
era că luptau pentru pace
o pace cosmică
de aceea erau apostrofați
de cei belicoși
între timp
ei au străbătut planeta
în straie de iubire
fiecare ținut mot-a-mot
s-au suit cu toții
pe acoperișul lumii
să ceară ajutor
de la stele
în final pacea
va putea fi făurită
cu majuscule ad litteram
numai cu sacrificii
și în alianță cu îngerii.
poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între păsări
Cum nu suntem două păsări,
Sub o strașină de stuf,
Cioc în cioc să stăm alături
Într-un cuib numai de puf!
Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascuțitul botișor
Și alăturea cu mine
Sta-vei oare binișor?
Parcă mi te văd, drăguță,
Că îmi zbori și că te scap,
Stând pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.
Iară eu suit pe casă
Și plouat de-atât amor,
M-aș umfla ursuz în pene
Și aș sta într-un picior.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între minus și plus
între minus și plus,
marcând întinderea conturului verde,
nu te mai caut.
restitui liniștea,
dinaintea incendierii în roșu
a alergării,
în labirintul meu de zare închisă.
adun cuvintele retrase pe-o pagină palidă de alb,
înflorind o lumină de frunze liniștite,
pe literele galbene întârziate în colțul ochiului,
cu un luciu de cer neplouat.
secundele reci pictează în sânge
o nouă chemare,
fără un tei suit în vârful visării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudopoem
deie-ți Dumnezeu lumină, doamnă,
nu-ți mai ține virginitatea pierdută la ușă,
e descuiată
la soroc spune-i țâța pruncului
să-i rostească laptele pe buze
un poem verde-crud
suit în cocoașa semnului de întrebare,
la interogatoriul timpului
mărturisesc a-ți fi dat sămânță
ție, ce-ți zaci virginitatea pierdută la ușă
nupțialitatea cu Dumnezeu ai făcut-o la urmă,
după ce m-ai renăscut Luceafăr
că vorba lu' nea Mihai
e strâmt aici, în lume
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prolog
Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îți bat.
Bat-dar, distantă, tu nici nu tresari
Și peste tot nestemate presari.
Turnu-i înalt și amurgu-a murit.
Taina cea roșie-n turn s-a suit.
Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăși Regina zidit.
Orice căluț de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.
Sus se avântă cupola,-n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.
Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit
De primăvară-i acum aurit.
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Blok (28 decembrie 1903), traducere de Emil Iordache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
Dacă simt că te grăbești
și asta
prin puținul aer care-l respirăm,
îmi declini culoarea-n pasta
umbrei atârnând de ram.
Și mă las în neîncrederi
ondulat și mult suit
precum verdele în iederi
suspinânde spre zenit.
Ca și cum aș merge peste
clar albastrul înnorat
al privirilor celeste
și cu capul îngropat
ținând ochiul în călcâie
și tot mersul lângă tâmple
O, clepsidra mea dintâie
răsturnând ce-o să se-ntâmple
și curgând de jos în sus
lung și greu nisipul suplu
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul Măreția frigului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă și mătase
Am văzut cerul ce lăcrimează
Lacrimă de apă și mătase
Luna se oglindește și visează
Nori-s grei prin raze goase
Un nor stingher noaptea
Miez de noapte pe răcoare
Stau ascunsă după perdea
Îl voi alunga cu raza de soare
E suit în pom s-a înțepat
Cerul tot s-a întunecată
Lacrimă din iubire a vărsat
Pentru norul cel înjunghiat
Lac de lacrimi într -un pumn
O corabie cu vise vâslește
Printre visele din somn
Simt cum lacrima iubește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >