Poezii despre sufletul omului
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru sufletul omului în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
În căutarea Omului divin
În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor și tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.
Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.
Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Și spune-mi cine sunt și unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existențial
Mă lasă să mai sorb din veșnicul tău har.
În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor și tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...
poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, MAMA!
Maica Pământ și-a luat tributul
ce-i aparține, din trupul omului.
Tatăl Ceresc a luat sufletul
și l-a înălțat până la fericire.
Dar mamei, om, ce-i rămâne?
Durerea și dorul ființei dragi?
Ce simte ea, de unde vine
și pentru ce trăiește pe acest Pământ?
Care este scopul durerii și al tristeții ei,
care este scopul împlinirii și bucuriei ei,
care este scopul iubirii și al fericirii ei,
de fapt care este scopul omului pe Pământ?
Totul este Pământ, apă și vis,
Lumină... și întuneric în timp,
Putere și destin purtat de vânt
care se lasă ușor atacat de moarte.
Ce este moartea? O prietenă? Care ajută?!
Separă bucuria de tristețe și sufletul de corp
și încearcă să le așeze de unde au venit?
Dar femeia mamă cui aparține, ea?!
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au sădit un pom.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au construit o casă.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au îngrijit o floare.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au creat o stradă.
Străzile
se exprimă prin noi,
străzile
ne exprimă pe noi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și sufletul ți-era
Și sufletul ți-era
deschis și-atât de clar
încât eu niciodată
nu am putut să intru.
Am căutat cărarea îngustă,
trecerea înaltă și dificilă...
Dar spre sufletul tău
duceau drumuri largi.
Am pregătit scara -
visam ziduri înalte
veghindu-ți sufletul -
dar sufletul tău
era fără de pază,
de ziduri și zidiri.
Am căutat ușa
îngustă și joasă
dar sufletul tău
de clar ce era
nu avea intrare.
poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul omului e o ENIGMĂ pe care el însuși nu o cunoaște. Sântem plăsmuiri DIVINE cu încercări diabolice.
Laudă omului cu suflet bun
Mă-nclin în fața omului blajin
Ce cu răbdare, ajută un bolnav
Laudă ție, bunule creștin
Ești pentru lume un om brav!
De dăruiești din ce îți prisosește
La cei ce traiu-i tot mai greu
Laudă ție, ce faci e creștinește
Să te-ocrotească Dumnezeu!
În aceste vremuri, se poartă lăcomia
Mulți trăiesc doar pentru ei
Laudă ție, ce-ți place omenia,
Și lăudat să-ți fie frumosul obicei!
La toți ce știu a empatiza
Și-un zâmbet cald oferă în jur
Celor ce știu de jos a ridica
Laudă lor, că au sufletul pur!
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (30 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
O reușită
Eu te strig, ecoul imi răspunde
Și te caut, gânduri mă inundă
Tu poți fi îngerul meu oriunde
Răspunde vântul, el mă înfruntă
Esti o frunză verde a unui prun
Cerul din fața mea cel plumburiu
Tu esti sufletul omului cel bun
Ecoul ce-mi răspunde din pustiu
Pot auzi, pot simți, dar nu te văd
În tremurul inimii te simt mereu
În glasul sacadat te aud râzând
Te găsesc, fără tine mi-este greu
Te găsesc în timp, oră, minut, clipă
Tremurul din frunză de dud copt
Sunt fericită, îngerul este o reușită
Sângele circulă invers, are un scop
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul (după un aforism al Elenei Stan)
Dacă ar putea vorbi,
Multe ar mai povesti,
Despre-a omului micime
Și de-a omului cruzime.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (14 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În suflet
în sufletul acestora plouă
- frunze violet din pomi cu coroane galbene
în sufletul acestora un mormoloc
- albit de incandescența toamnei psihedelice
în sufletul acestora cuvinte sfiite
- în zăbrele și zeghe de clauni
în sufletul acestora un fluture îmbătător
- peste aleea indigo-turcoaz
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptam să cadă nădejdea
Și totuși speranța renaște în lumea de arșiță care trece prin sufletul omului. Cu brațele întinse, așteptam să cadă nădejdea, dar știam că această durere îmi va salva viața, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.
poezie de Camelia Oprița (2017)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câine
Cu ochii ațintiți își privește-n ochi stăpânul,
Gardă omului bogat și prieten omului sărman:
Bucuria, consolarea și completarea ființei tale,
Singurul suflet credincios în acest veac viclean.
poezie de George Crabbe, 1754-1832, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >