Poezii despre stupoare
Rezultate pentru stupoare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Rumoare și dulce stupoare
Verbu-ți rumoare stârnește
Și-n suflet mi-e dulce stupoare,
Ah, Miss, stăpânit de candoare,
Ți-e versul ce mă urmărește...
O rimă perfectă-mi clipește,
Poemul îți râde în soare,
Verbu-ți rumoare stârnește,
Paseri râd, prin vis, migratoare.
Când lumina pe trup îți foșnește,
Simulând a nu știu câta ninsoare,
Cu polenuri suave și-aromitoare,
Visul pur înlăuntru-ți concrește,
Iar verbu-ți rumoare stârnește!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri am aflat cu stupoare
că P. N. L-eul ne iubește.
Cine are bani trăiește,
cine nu are bani, moare.
catren de Dumitru Delcă (4 februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stupoare
Acum stau pe alt tărâm, atât de zdrențuit,
De mult, de când doar știu, că încă nu eram...
De alții, ziși de-ai mei, ce tot l-au ciopârțit
Tăind! L-au tot vândut, la oca, ori la gram!
Și-l vând și-acum la ster, sau florile de mină,
Cu aerul, un gaz, ce încă îl mai are...
Nu precum alții o fac, în țara lor vecină,
Punând la loc, la toți, aceeași bună-stare?!...
E doar la noi proverbul, c-o capră, de căciulă,
-Ce nici pe ea n-o avem, de-atât de mult furat-
Și tragic luăm în râs- suntem bancul cu Bulă-
Iar vânzători-s toți, pe străzi... nu-n internat!?!
Aveam și Nistru odată și leși aveam vecini
Și aur am avut... făcuse cloșca pui!
Am fost regal regat! L-am renegat; "Streini..."?!?
Vânduți, la răsărit... oriunde și oricui!!!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rectificare
... fir
dus,
mir
sus,
cast
mort,
fast...
tort
șarmant,
regret,
amant
secret
aflat;
stupoare,
mascat
eroare...
golan!...
dat
ban...
înșelat;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
Schimbările se reproduc
Cu de la sine inițiativă
Sau împinse dindărăt
Modificări apar inopinat
Variind din cauze varii
Par cuvinte date la întors
În limite impuse concentric
Străfulgerări de idealuri
Răstălmăcite concertat
În conformații umanoide
Transfugi abili peste ere
Indivizi ăstei planete
În perioada dintre ecouri
Evoluează frenetic
În salturi ascendente
Prin mutații genetice
În structura ADN-ului
Sau copiind-ul la indigo
Prefigurând cu stupoare
Era clonelor ce va să fie.
poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihii...
Tot eu-l meu, în vremi demult apuse,
era redus mereu la roi de puncte...
Și, printre ele, se întrezăreau mărunte
nescrise manuscrise. Și nespuse...
Se reducea și la un soi subtil de vaier
cu lavă-n fundul firii clocotindă,
în stare-o lume-ntreagă să cuprindă,
cu flăcări. Și cu ape. Și cu aer.
Și se nășteau cuvinte contrapuse
banale, interzise, nerostite,
sfioase, tainice, ferfenițite,
cu mâni întinse. Și cu pluta duse...
Dar a trecut și asta, cu stupoare,
între extreme: demnitate-lașitate
din lava mea cu-aplomb de zeitate
se înfiripa vers. Și eu-ul nu mai doare...
poezie de Iurie Osoianu (10 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul toamnei
Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Și taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.
Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...
Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,
Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrățișare
Cu dor și-arome speciale-n nări...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăbovesc
zăbovesc atemporal printre rosturile zilei
delimitată de toate miresmele.
cu mine e arderea fără flacără
în urma căreia nu mai crește nimic.
dorm între două emisfere
foarte departe și tot mai subțire de lume, de tine,
într-un exil aglomerat de oameni.
vertijuri de roz dispar,
viziuni tocite din detalii închipuiesc ploi calde pe umeri,
fisuri în ziduri și-n așternut stupoare,
petale de mâini și picioare sfidând incertitudinea mea că exist.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politic eșafod
țara răbufnește se-ndreaptă spre haos
zei înnebuniți se bat pentru putere
la sărăcia sumbră sunt malefic adaos
au lăsat în urmă lacrimi și durere.
cad capetele sub un politic eșafod
bântuie prin guvern marea stupoare
în zbor de pasăre să mă innod
aș vrea, ca să zbor către soare.
zorii prosperității se nasc în occident
unde zeitățile sunt mult mai umane
aici la tot pasul un suflet ardent
e îngenunchiat cu ochii la icoane.
e o degringoladă fără precedent
în amintiri de vot mai tremură slogane.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De un real interes
De un real interes este un eres,
El iese, tu - Ieși, eu- yes,
Suscită stupoare o boare, vioare,
Vocea, o luptă între celule, oameni, dar
și animale din calendar, chiar
pe un drum drept, șarpele se mișcă discret,
nimicul e populat, zeii sar ca lăcustele,
oglinzile nu se repetă, noi ne repetăm,
lumea e o minune, noi nu, noi-nu, noi-mă,
în locul spiritului vine pirita,
cognosce te ipsum, Nefertita nefericita,
picurile de rouă mă salvează în deșert,
îți mulțumesc, Doamne, mă ierți, te iert.
Orice fir de nisip poate fi începutul unui mărgăritar,
Dar...
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >