Poezii despre strugurilor
Rezultate pentru strugurilor în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Aceeași toamnă
în odihna fierberii continuate
de pe colină
în automorfă culoare
mai jos de vârful vițelor-de-vie
aceeași toamnă
aceleași frunze roșii străvezii
în boabele strugurilor
aștern o vreme dinspre iarnă
tăcerea
și tu auzi pași
auzi-i cât de nepăziți
pașii căprioarelor
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre struguri, poezii despre roșu, poezii despre odihnă, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Când ai realizat că ești femeie
mai întâi ți-ai pus o frunză de vie
încă era vară în trupul tău
iar eu așteptam cu nerăbdare toamna
ceasul strugurilor copți
...................................................................
din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
și strig și strig și strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă
..........................................................
apoi s-au găsit destui care să facă o modă
din schimbatul frunzelor
chiar cu mult înainte de inventarea soldărilor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tramvaie, poezii despre modă, poezii despre inimă, poezii despre femei sau poezii despre ceas
Pietre de apă
Mă simt dator să-ți mulțumesc
pentru aurul și pietrele scumpe
ce mi le-ai dat să le îngrămădesc
în săbiile și trupurile încinse de lupte.
Din steaua polară cu miros de urs
un seu de viață eu am scurs,
să dau luminii hrană întuneric
și plantelor raiul seric.
Pentru femeie și pentru bărbați
am smuls vinul strugurilor împrăștiați,
pentru fetițe și pentru băieței
am strâns apa ochilor de miei.
Cartea de piatra strânge-o tare,
ea ți-e trezirea din culcare,
adună cerneala viselor plecate
în călimara penelor curate.
Înalță fără teamă un porumbel
cu haina inimii tale pe el
să-și spele ochii în cald azur
neștiind de lumea dimprejur.
poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre apă
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre urși
Anotimpul iubirii
Alergam prin valea umbrelor
După zmeuri și cireșe coapte;
Vara ne cheama cu metafore picolore
Și ne strângea de buzele arse
Cu sărutările strugurilor metamorfozați;
O,
Câte anotimpuri înmulțite
Și câte roade coapte de veri și toamne-mpodobite;
Ne plimbam desculți sub arșița castanilor
Și cerșeam cerului lumina pentru nopțile de dor,
Iar, când adia ușoară umbră de vânt verde,
Ne prindeam în hora dansului cu fluturi;
Cerșeam zi după zi lumina cu iz de crini galbeni
Și ne împodobeam irișii cu alveola stelară;
Până când...
Până când într-o zi
Din mănunchiul de torțe aprinse
S-au desprins rând pe rând,
[...] Citește tot
poezie de Amalia Simona Pantea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina mea,femeie
Cât de frumoasă poți să fii femeie!
Umerii tăi sunt ca două bolți
fluturii rotesc cununa zilei
tu ai gustul strugurilor copți!
Ochii tăi cu stele ard în mine
și mă striga-n nopțile fierbinți
tălpile îmi ard de doruri grele
și renasc în mine triburi, ginți!
Sprânceana ta în tandră arcuire
îmi tremură emoția pe tâmplă
secundele danseaza enigmatic
si nu mai știu cu mine ce se-ntâmpla!
Și sânii tai ca sferele în cântec
trezesc în mine marile pulsații
atâta viața rascolești în mine
cu galaxii de unde și vibrații!
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre râs, poezii despre versuri, poezii despre sâni sau poezii despre sprâncene
Ce frumoasă ești
Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Țurțurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicați de brațe de copii,
Care-n frig și ger mai știu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă ești în prag de vară,
Când miroși a mere ce se coc,
Cerul în ființa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nțeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopți,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copți.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre învățătură, poezii despre țurțuri, poezii despre zăpadă sau poezii despre superlative
Cavalcada iubirii înspre moarte
e iarnă!
nu vreau să te iubesc, deși te iubesc...
și pictez banchetul târziu al sorții.
este doar vina ta.
totul este incolor și totul îmi lipsește
și tu vrei să anulezi totul...
în melancolii, în albastrul strugurilor,
în mine și-n timpul amintirilor.
am recreat anotimpul iubirii.
tu, plictisit, îmi șoptești că nu mai e timp...
pentru un vis, un foc, o pasiune,
o magie ori pentru dragoste!
și totuși, într-o dimineață, am renăscut -
o viță de vie sălbatică!
am răsărit dintr-o realitate
ori dintr-o stea și-am răsturnat
pe drumul șerpuit al feminității, lumea.
în această călătorie ancestrală
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre vinovăție, poezii despre râuri sau poezii despre realitate
Poemul XIII
Am fost plecat să-ți conturez
granițele trupului cu atingeri de foc.
Gura mea te-a cuprins de-a curmezișul: un păianjen
încercând să se ascundă.
În tine, în spatele tău, timid, cuprins de sete.
Povești de spus pe malul înserării,
ție, tristă și suavă femeie, să nu mai fii atât de tristă.
O lebădă, un copac, ceva departe și plin de fericire,
anotimpul strugurilor, desăvârșitul și fertilul anotimp.
Eu sunt cel care te-a iubit în refugiu.
Singurătatea s-a încrucișat cu vise și tăcere,
atârnând între mare și tristețe.
Tăcută, în delir, între doi gondolieri în repaus.
Între buze și glas ceva piere,
ceva cu aripi de pasăre, ceva de chin și uitare,
la fel ca năvodul ce nu poate ține apa.
Păpușa mea, doar câteva picături mai tremură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre cuvinte, poezii despre uitare sau poezii despre singurătate
Dor amețit de băutură
Te alerg prin vie și prin livezi, supărat,
Ai fugit din mine odată cu Luna
În ochii zorilor te-ai ascuns supărat
Fără să te bat ori să te iau la goană.
Ce-ai căutat să gonești printre pomi, asudat,
Cu sufletul meu târâș după tine
Ce ai crezut că pierzi ori câștigi
Prin strugurii copți și păpuși de cârpă?
Unde crezi că poți ajunge acum, pierdut,
Din carnea mea rupt și scăpat
Cine te primește astăzi în piept
Dacă Tu ești pruncul zămislit în mine?
Te-a pus pe fugă licoarea băută
Din cupa întinsă de-o doamnă distinsă
Ce te-a îmbătat cu lacrimile viței de vie
Strânse de ea din ochii strugurilor uciși.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre suflet, poezii despre simțuri sau poezii despre păpuși
Icoana de Bucovina
bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântați cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinerețe veșnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, așteptată, neuitată.
dacă ar fi știut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munților străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrânețe,
literele lor erau șchioape, urâțite de așteptare și adeseori cu adevărat triste.
bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brățară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat amețitor în Țara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulți nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toți în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conștiința colectivă.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre bătrânețe, poezii despre țări, poezii despre vișine, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărbători
<< < Pagina 1 >