stimat

Dorinţa de a fi stimat este comună tuturor oamenilor.

citat clasic din Helvetius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că există un coleg care să nu o fi iubit, să nu o fi admirat şi stimat pe Stela Popescu.

citat din Draga Olteanu Matei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul

Pornit pe-al epigramei drum,
S-a vrut un om stimat. Acum
Atât de multă stimă are,
Că-i dus pe sus. Dar la Salvare.

epigramă de Ion Ciobanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demn de stimat şi lăudat este omul care cu mulţi a colaborat, pe alţii neîncetat i-a ajutat şi pe tineri i-a lansat. El e şmecher cu adevărat, un superstar unanim declarat! Ai notat?

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu-i om de omenie decât pentru că acest lucru va fi cunoscut în mod public şi pentru că va fi mai mult stimat după ce se va afla, cine nu voieşte să facă bine decât cu condiţia ca virtutea sa să ajungă la urechile oamenilor, acela nu-i om de la care să te aştepţi la multe.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupului...

Că e alb sau că e negru
Lupul tot un lup rămâne,
Un statornic şi integru
Nu-i ca orişicare câne;
Lupul, un totem al nostru,
De la el ne tragem nume,
De la el am supt colostru
Zămislindu-ne în lume;
El ne este călăuză
Dar şi bun revelator,
Intervalului o spuză,
Cosmogonic aflator;
Lupu-i lup orice i-ai face,
Semn al tainei, biruinţei,
Trebuie stimat în pace,
Spirit sacru-al năzuinţei;

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea dresorului de sticleţi

A murit dresorul de sticleţi!...
A murit şi ultimul dresor...
A murit cu mâinile pe ei,
Şi cu ochii-nfipţi în ochii lor!...
Şi-n odaia lui n-au mai rămas
Decât note muzicale, desenate pe pereţi,
Portativele de sârmă, fabricate de ovrei,
Coliviile de sfoară, cu grăunţele de mei...
Şi vreo sută de duzini de cântăreţi
Îmbrăcaţi în doliu mare,
Care i-au cântat la-nmormântare
Şi-au să-i cânte şi la parastas...

A murit dresorul de sticleţi!...
A murit dresorul, fericit -
Că sticleţii lui –
Copiii nimănui –
L-au stimat şi l-au iubit...
Şi că el a scos din ei
O falangă minunată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XXII, nr. 7-8 (august 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!