Poezii despre st�p�nire de sine
Rezultatele urmãtoare se referã la oricare dintre termenii cãutaþi. Pentru rezultate care includ toþi termenii, se poate efectua o cãutare strictã.
Surse care se potrivesc dupã titlu:
Rezultate pentru st�p�nire de sine în creaþii poetice, în ordinea relevanþei ºi a calitãþii:
Iubirea de sine face
Semenului nedreptate
Dar la urmã se întoarce
Peste sine cu dreptate.
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Fefeleaga
un cal putere
cu imginea de sine - pe ºine -
se-parat afectatã
apoi femeia bãtrânã ºi machiatã
cu praf de cãrbune
ºi ea se-paratã
de restul familiei societãþii de cale
de fier. preferatã
poezie de Traian Abruda
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
ªinele
ªerpuite doua ºine
Lunecã pe o campie
Arcuite peste deal
Duc cu ele vis real.
Eu rãmân pe un peron
Dezolant, noaptea în somn
ªi cand dimineaþa vine
Gol e drumul fara sine.
poezie de Doina Bonescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Împiedicându-se, Ahile
Ea nu te mai aºteaptã demult, rãpitã în sine
de o dragoste mare,
ca o bisericã goalã, în care lumina se subþiazã,
prinsã în cârlige de aer,
ca o carte care se citeºte pe sine, ca un sãrut sãrutându-se,
ca o mânã pe sine þinându-se strâns.
Tu mai faci câþiva paºi, cum fãcea Zenon, eleatul,
zãpãcit de acest adevãr uriaº: fericit nu-i cel care aleargã,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se ºtie fãrã de mâini ºi picioare.
Nu-i nimic de fãcut, e toamnã.
ªi toamna, nimic altceva decât o nouã ºi dulce femeie,
îngrijoratã puþin de-a sa frumuseþe,
ca o bisericã goalã, în care lumina se subþiazã,
ca o carte care se citeºte pe sine, ca un sãrut sãrutându-se,
ca o mânã pe sine þinându-se strâns.
poezie de Dorin Cozan
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Pasi
ªi cãlãtorul nepornit
Va fi venit la poarta vieþii,
Va fi stat prea mult aºteptând un pahar
De zbor,
Se va fi ghemuit
Pe sine,
În sine
De prea mult
Nefrig,
Necald…
Se va fi neoprit
De atâtã necãutare
Nelibertate,
Nezbor…
Nu va fi devenit
Covor pentru zei.
Acest privilegiu
E doar al celor porniþi.
În locul sãu
Va fi crescut
[...] Citeºte tot
poezie de Mihaela Ionescu
Adãugat de Sorina Minescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Fel de sfârºit
Adevãrata mânã n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuºi,
cum se trage în sine însuºi cornul de melc
ºi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuºi
ºi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deºi urãsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
poezie celebrã de Nichita Stãnescu
Adãugat de Adelydda
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Fãrã de sine
Fãrã de sine mã las în voia frigului secular
fãrã de sine pãºesc pe pãmântul arid
ºi mã strâng cu lanþuri în tãcerea mea ºi gerul mã îmbracã
luna mã fierbe domol cu lumina-i îngheþatã
mã prinde de mânã ºi mã urcã pe creste
floarea de colþ îmi mângâie palma
ºi se usucã pe linia vieþii mele
am facut ierbar din mânecile mele
vrãjitorul din Oz îmi spune sã îmi ciocnesc pantofii
cãlcâie/ amnar/ cremene -
secretul lui Ahile e descoperit
de focul lui Prometeu
unde sã ajung dacã nu acasã
în limita mea
poezie de Alice Diana Boboc
Adãugat de Eliana Serban
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Crepuscul
Crepuscul,
înserare, apus.
Se apropie
inevitabila pãtrundere
în întuneric.
Cine are curajul
s-o înfrunte?
Cine altcineva
decât acela
care s-a negat
pe sine,
trãind toatã viaþa
în sine însuºi.
poezie de Vintilã Nicu (2009)
Adãugat de Any Drãgoianu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Auto-cunoaºtere
Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mânã metafizicã
Ridic ferma ca pe-un dop ºi vãd ca prin sticlã
Ferma în fermã – ºi în centru pe mine.
poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de Petru Dimofte
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Ce mi-o doresc
Ai sã revii odatã-n gara pãrãsitã
Din trenurile care te incitã.
Dus voi fi cu mocãniþa inimi
Pe neºtiute ºine în alte înãlþimi
Pe umeri cu rouã ambrã de liniºte
Cântând poeme iar cu nebunie
Pe viaducte de curcubeu cu feerie
Ce mi-o doresc cu ºine nesfârºite
poezie de Petru Daniel Vãcãreanu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
<< < Pagina 1 >